Campanie VIER PFOTEN de sterilizare a animalelor fara stapan

Fundatia VIER PFOTEN si Primaria Mangalia vor demara o noua campanie de sterilizare gratuita de caini si pisici pe teritoriul municipiului, care va avea loc pe parcursul lunii august.

Sterilizarile se vor derula in Biobaza Mangalia, un adapost de animale fara stapan din subordinea Primariei. Echipa VIER PFOTEN va fi compusa din 2 medici veterinari si alti 6 prinzatori si tehnicieni veterinari. Timp de o luna, echipa va asigura prinderea, sterilizarea, deparazitarea, marcarea cu crotal si returnarea animalelor in teritoriu.

Cainii fara stapan reprezinta o problema spinoasa care, din păcate, in Mangalia s-a amplificat in ultimii ani. Actuala administrație a orasului se preocupa in prezent de aplicarea mai multor proiecte împreuna cu ONG-urile de profil, pentru sterilizarea câinilor comunitari si reducerea numărului de animale abandonate pe străzile orasului, a declarat edilul municipiului Mangalia, Radu Cristian.

Primaria va imparti populatiei fluturasi de informare cu amanunte despre campanie, indemnandu-i pe locuitorii orasului sa vina cu animalele fara valoare chinologica la clinica, pentru sterilizare. In acest sens, primaria pune la dispozitia cetatenilor doua numere de telefon pentru programari sau semnalari: 0752 037 256 si 0747 338 303.

 Potrivit estimarilor autoritatilor, in Mangalia sunt circa 3.500 de caini fara stapan. Sterilizarile vor viza si cainii din curti, o sursa importanta de animalele abandonate pe strazile orasului.

 “Ne bucuram ca noul primar si noul consiliu al primariei din Mangalia doresc sa continue colaborarea cu VIER PFOTEN pentru a rezolva situatia animalelor fara stapan intr-un mod uman si eficient. Ne-am dori un sprijin cat mai mare din partea cetatenilor, pe care-i invitam sa vina cu animalele la clinica sau sa ne indice locurile in care vad multi caini comunitari”, a declarat Anca Tomescu, coordinator al proiectului Animale fara Stapan, VIER PFOTEN.

 Ultima campanie de sterilizari derulata de VIER PFOTEN la Mangalia a avut loc la finele anului trecut. In perioada 17 octombrie – 16 noiembrie 2011, 722 de animale au fost sterilizate si tratate medical.

3 Comments

  1. Nu cred ca sterilizarea e de ajuns.Nu mai trebuie eliberati pe strazi.Ar trebui amenajat un loc in care sa fie dusi dupa sterilizare,iar iubitorii de caini nu au decat sa se duca acolo sa ii hraneasca si sa stranga rahatul dupa ei.Acum cateva zile am vazut cum un caine a atacat o fetita.Pur si simplu s-a repezit spre ea de la distanta destul de mare..nu se poate spune ca acel copil a provocat animalul

  2. Controlul populatiei caine cu si fara stapan, este singura metoda eficienta, durabila si civilizata. Adapostul nu este o solutie, datorita costurilor si a conditiilor. Educatia precara a cetateanului din Mangalia, isi pune pecetea si printr-un simplu comentariu. Eliberarea unui teritoriu , prin adunare, omorare, incarcerare, oricum vrei sa-i spui, lasa locul liber altor caini, care se vor inmulti si atunci ne vom invarti in cerc.
    Citeste:Cauze și soluții ale situației câinilor fără stăpân

    Sursa iniţială:

    o reprezintă demolările din anii ‘80
    indiferenta autorităţilor faţă de înmulţirea necontrolată a câinilor rămaşi fără stăpân

    Cauza actuală şi cea mai ignorată a apariţiei câinilor fără stăpân:

    abandonul puilor – se datorează persoanelor care locuiesc în medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte care, în loc să-şi sterilizeze animalele, prefera să le lase să-şi urmeze instinctul, iar puii rezultaţi sunt abandonaţi în pieţe aglomerate, păduri de la periferii, pe lângă restaurante, şcoli, grădiniţe etc.
    abandonul câinilor de apartament – au apărut pet shop-urile iar tentaţia sau insistenţele copiilor au făcut ca multe animale să fie achiziţionate pe baza unui impuls de moment iar următorul pas să fie abandonul. Totodată familii întregi au plecat să muncească în străinătate lăsând în urma animale fără adăpost.

    Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:

    · sursele de hrană (resturi menajere care abundă), oamenii care hrănesc generaţii întregi de pui proveniţi de la căţeaua blocului, în loc s-o sterilizeze şi să-i ofere aceeaşi îngrijire până la dispariţia ei naturală
    · lipsa de responsabilitate a proprietariilor de animale care îşi lasa câinii necastraţi să umble liberi pe străzi. Fie masculii cu proprietari montează femelele fără stăpân, fie femelele cu stăpân sunt montate şi se întorc acasă gestante, iar proprietarii vor abandona puii la naştere.
    · lipsa educaţiei privind necesitatea sterilizării, lipsa fenomenului de adopţie, slabă informare, nepăsarea.
    · absenţa unor programe eficiente de gestionare a populaţiei canine sau mai rău, aplicarea unor măsuri total nedocumentate şi ca atare, greşite.

    Aparent, există 3 metode de rezolvare a situaţiei actuale:

    1. Omorârea câinilor. O metodă care la prima vedere pare cea mai eficientă şi rapidă. La o examinare mai atentă, vom constata că prinderea şi eutanasierea câinilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operaţiuni foarte scumpe, de multe ori imposibile şi ineficiente:

    – acţiunea de prindere a câinilor se desfăşoară într-un ritm lent şi anevoios: iubitorii de animale se împotrivesc şi îşi ascund câinii când se organizează prinderi, hingherii sunt mituiţi sau agresaţi de către locuitorii din zonă

    – rata de prindere, fără sprijinul populaţiei, este mult mai mică faţă de raţă de înmulţire a câinilor rămaşi

    – câinii rămaşi, inclusiv puii au rata de supravieţuire mai mare întrucât sursa de hrană şi adăpost este mai bogată

    2. Înfiinţarea unor adăposturi care ar putea găzdui toţi câinii fără stăpân. Pare o idee bună şi mult mai umană decât omorârea câinilor, însă este foarte costisitoare.

    – sumele necesare pentru construirea acestor adăposturi – gigant ar fi fabuloase, pe măsură ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar înmulţi nestingherite, profitând de spaţiul şi resursele rămase În acest fel, ar trebui construite alte şi alte adăposturi

    – costurile construcţiilor, costurile prinderii, sterilizării animalelor din adăposturi, asigurarea hranei şi asistenţei medicale pe tot parcursul vieţii, costurile administrării (îngrijitori, produse pt. igienizare, medic veterinar, medicamente etc) sunt uriaşe, nici un consiliu local nu şi-ar putea permite asemenea buget.

    3. Controlul reproducerii. Cu toate că pare cea mai lentă metodă, cu efecte care nu se văd instantaneu, aceasta este singura soluţie care s-a dovedit eficientă în cazul unei populaţii mari de animale fără stăpân. Felul în care se aplică această metodă este unul simplu şi cu multe avantaje. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea şi sterilizarea lor, identificarea şi marcarea într-un mod vizibil de la distanţă şi eliberarea acestora în locul de unde au fost capturate.

    Avantaje:

    – creşte eficienţa prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele să ia câinii dacă vor ştii că aceştia se vor reîntoarce), iar de multe ori câinii vor fi aduşi pentru sterilizare chiar de către cei care îi ocrotesc.

    – prin vaccinare se elimină riscul producerii unor zoonoze periculoase (rabie)

    – numărul exemplarelor agresive (masculi în perioada de monta, femele cu pui) va scădea drastic. În urma sterilizării comportamentul animalelor se schimbă în totalitate, cel mai puternic instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formează haite (în perioadele de monta s-au înregistrat cele mai multe cazuri de agresivitate)

    – câinii nu mai migrează, fiind mai facilă o păstrare a evidentei acestora şi depistarea unor exemplare cu probleme (câini agresivi, bolnavi etc).

    – sterilizarea în masă este singura soluţie care dă rezultate pe termen mediu şi lung, mai mult decât atât, este o soluţie decentă, umană şi pentru care s-ar primi sprijinul organizaţiilor de protecţie a animalelor cât şi al cetăţenilor.

    Dovezi ştiinţifice:

    Tratate, inclusiv concluziile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii recomanda aplicarea unui program de control al reproducţiei şi nu adoptarea unei soluţii radicale, inumane, scumpe şi cel mai grav, total ineficiente!

    Cercetările conduse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în perioada 1981-1988 în cadrul programului A.G.F.U.N.D. / OMS de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea şi euthanasierea câinilor comunitari) sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare. Nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodată un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagării rabiei.

    În spiritul viziunilor ştiinţific fundamentate, exprimate pe plan internaţional şi naţional, programele de “prindere şi eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu şi lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În concepţia promovată,”CONTROLUL populaţiei canine se bazează prioritar pe: STERILIZĂRI, VACCINĂRI, (implicând înregistrări şi marcaj), plus EDUCAŢIE şi SUPRAVEGHERE”.

    Motivul este că dacă densitatea animalelor dintr-o anumită zonă a depăşit un număr critic, atunci soluţia de mai sus este singura care poate rezolva problema. O dată ce numărul câinilor este atât de mare ca în România, se pot omorî oricât de mulţi câini, pe perioade extrem lungi şi tot nu se va reduce numărul acestora. Rata de înmulţire este mult mai rapidă decât capacitatea autorităţilor de a prinde şi omori animalele. În plus această rată creşte proporţional cu rata omorârii.

    Câinii fără stăpân se hrănesc cu resturile menajere ale populaţiei. Asta înseamnă că într-un oraş ca Bucureşti, un număr maxim de câini poate supravieţui în limita cantităţii de resturi disponibile. Chiar dacă s-ar reuşi exterminarea a 50% din populaţia canină, tot nu s-ar face nimic mai mult decât îmbunătăţirea condiţiilor de înmulţire şi supravieţuire a celeilalte jumătăţi rămase şi implicit dublarea spaţiului disponibil şi a cantităţii de hrană. Acest lucru ar spori imediat rata de înmulţire şi conform studiilor efectuate, în numai un anotimp de împerechere s-ar ajunge la numărul iniţial de câini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicată la nesfârşit fără nici un fel de rezulatat.

    Argumente:

    În România nu s-a ţinut cont de părerea specialiştilor, autorităţile au eutanasiat câinii fără stăpân.

    În Bucureşti, în anul 2001 erau 80.000 de câini.

    În perioada 2001- 2007, Administraţia pentru Supravegherea Animalelor – Bucureşti a raportat capturarea şi eutanasia a 144.339 câini.

    2001….47.916 câini eutanasiati

    2002….33.650 câini eutanasiati

    2003….10.159 câini eutanasiati

    2004….13.602 câini eutanasiati

    2005….14.418 câini eutanasiati

    2006….13.236 câini eutanasiati

    2007…. 11.361 câini eutanasiaţi

    S-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezultă că pentru eutanasia unui câine s-au cheltuit peste 60 euro, în timp ce o sterilizare costă 20 euro.

    În prezent în Capitală, în urma unor calcule bazate pe metode ştiinţifice, Organizaţia Vier Pfoten estimează că trăiesc aproximativ 40.000 de câini fără stăpân. Dintre aceştia, aproximativ 60% sunt deja sterilizaţi.

    CONCLUZIE: Pe parcursul celor 7 ani, plecând de la cei 90 000 de câini existenţi în anul 2001, au fost omorâţi 144 399, alţi aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (bătrâneţe, boli, accidente) iar numărul lor s-a redus numai la 40 000. Se deduce clar că rata înmulţirii şi supravieţuirii creşte o dată cu rata omorârii. Practic, prin metoda omorârii, nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de câini dintr-o anumită arie, atâta timp cât numărul lor a depăşit un prag critic. Metoda sterilizării masive şi rapide, “în covor”, micşorează drastic rata de înmulţire în timp ce procentul deceselor din cauze normale rămâne constant.

    În fapt, scăderea populaţiei canine de la 80.000 la 40.000 a fost cauzată de sterilizarea “pe alocuri” făcută de diverse asociaţii, persoane particulare, AŞA prin sterilizarea câinilor revendicaţi sau programe iniţiate de cabinete veterinare prin reduceri de cost pentru câinii fără stăpân.

    Practic, în nici unul din aceşti ani nu s-a reuşit eutanasierea a mai mult de jumătate din câinii de pe străzi. În acest fel, dacă nu s-ar fi şi sterilizat – în mică măsură – numărul acestora ar fi fost aproape acelaşi. În schimb, dacă cei 80 000 de câini de la momentul respectiv ar fi fost sterilizaţi în masă (peste 90%) acum problema ar fi fost rezolvată. Media de viaţă a unui câine fără stăpân este de 6-7 ani iar numărul acestora s-ar fi diminuat de la an la an până la dispariţie.

    Este regretabil că în România, singura soluţie găsită de autorităţi este uciderea câinilor sau ignorarea problemei atâta timp cât aceste soluţii există de foarte mulţi ani iar autorităţile au fost informate de către diverse organizaţii internaţionale de protecţia animalelor cu privire la metoda sterilizării masive, ba mai mult decât atât, aceste organizaţii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale, sterilizări gratuite şi punerea la dispoziţia autorităţilor de personal specializat în vederea demarării unui amplu program de control al reproducţiei canine. „

  3. Si e civilizat ca un stapan de caine sa iasa cu el in fata blocului sa isi faca nevoile dupa care sa plece si sa lase rahatul acolo???E normal si civilizat???

    E normal sa avem copii bolnavi de tot felul de boli parazitare de raspandirea carora se fac vinovati in cea mai mare masura cainii comunitari??
    Nu sunt bani de adaposturi??Pai sa ii amendam pe cei care nu curata dupa animalele lor si uite asa facem rost si de bani
    Cat despre educatia mea e mai bine sa te abtii …

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*