LucianVișa este candidatul de pe poziția a doua pe lista consilierilor locali USR Mangalia. „Suntem onorați să-l avem în echipă, avem nevoie de experiența lui în administrația publică locală”, spune Semiran Abdurefi, candidatul USR Mangalia la primărie.
„Am să spun câte ceva despre mine și câteva lucruri care s-au întâmplat în politica locală în ultimii 30 de ani.
Adică de unde am plecat și unde am ajuns.
Am intrat în politică în 1993, la PNTCD, pentru că eram nemulțumit de cum mergeau lucrurile. Și la nivel de țară și la nivel de Mangalia. În jurul celor în vârstă ne-am așezat și noi, cei mai tineri. Ne-au primit bine și când au avut suficientă încredere, ne-au cedat șefia organizației.
Primele alegeri la care am participat, au fost în 1996, când Convenția Democratică (CDR) a câștigat alegerile în Mangalia și apoi pe țară. Consiliul local era eterogen, iar CDR avea doar 6 consilieri din 21. Primar era Iorguș, iar eu viceprimar.
Hotărările în CL s-au luat în unanimitate în proporție de peste 99 %. Știu că e greu de crezut, dar așa a fost. Motivul nu a fost mituirea consilierilor, ci conținutul hotărârilor. Erau doar pentru Mangalia. Nu îmi amintesc să fi auzit jigniri sau ridicări de ton.
În acea perioadă primăria avea sub 100 de oameni. N-a existat nicio epurare politică, iar salariații nu stăteau cu capul în jos și nici nu tăceau, dacă aveau obiecții. Fiecare știa ce are de făcut.
Eu m-am ocupat de gospodărirea orașului. Legea recomanda delegarea acestor atribuții către viceprimar. Am avut pe vremea aceea unul din cele mai curate orașe din țară și făceam asta cu două firme, una de stat și alta regia CL, GOLD. Cu GOLD făceam marea majoritate a lucrărilor în oraș. GOLD-ul avea o stație de asfalt pe care am reparat-o și am modernizat-o.
Nu s-au făcut asfaltări mari, ci în majoritate s-au reparat, pentru că drumurile erau erau destul de degradate, iar bugetul nu era nici pe departe cel de azi. În acei ani s-a asfaltat strada Ștefan cel Mare și Constanței până la sensul giratoriu. Cu minime reparații, a ținut până anul acesta. Și a fost făcută în vreo 3 zile de Direcția Regională de drumuri Constanța, tot de stat. La școli nu au fost probleme, deși nu se făcuseră reparații de mult timp.
Pe vremea aceea nu existau fonduri europene sau de la guvern. De la guvern veneau banii pentru subvenționarea gigacaloriei și bani din sumele defalcate. Tot atunci au început modernizarea centralelor termice. Nu s-a mers foarte rapid din lipsa banilor. Și tot atunci au început lucrările de conectare la canalizare în cartierul Coloniști.
Dar cel mai important lucru care s-a făcut în acel mandat a fost câștigarea încrederii oamenilor. Și nu s-a făcut cu pachete sau torturi. S-a făcut cu muncă și perseverență.
Locuitorii Mangaliei erau mândri că locuiesc aici, iar primăria era un partener real.
Administrația publică locală are la bază rezolvarea nevoilor actuale sau viitoare ale cetățenilor. Dacă se respectă cu sfințenie această regulă, atunci un primar și echipa lui, vor merge mai departe. Dacă se pune înainte interesul personal și nu al cetățenilor, acel primar va sta la conducere doar atâta timp cât îi poate minți pe alegători. Dar la un moment dat nu va mai merge.
În 1996-2000 interesul cetățenilor era prioritar spre 100 %. După 2000 procentul a început să scadă dramatic și nu s-a mai ridicat până în prezent.
Eu am ieșit din politică tot în 2000 cu toate că am avut posibilitatea să rămân în echipa Iorguș. Acel an 2000 este de referință, pentru că de atunci a început degradarea Mangaliei, nu atât fizic, cât mai mult moral. Degradarea fizică a fost diminuată de banii europeni. Dacă nu existau acești bani era rău de tot. Partidul acela care spune că ne salvează de Europa, bate câmpii.
În 2001 am intrat în PNL, PNTCD ne mai existând decât cu numele. Politica PNL Mangalia era susținerea lui Iorguș, care trecuse la PSD. Guvernul era atunci condus de Adrian Năstase, iar Ion Iliescu devenise cetășean de onoare al Mangaliei. Am încercat să-i fac să lupte, dar n-am găsit înțelegere. Totul a durat până în 2008, anul în care și cei din PNL au înțeles, în sfârșit, că lui Iorguș îi trecuse timpul.
Ce se întâmplase în acești ani ? Se vânduseră la greu terenuri fără licitații, inclusiv în Comorova. Se vindea Mangalia la bucată pentru a face ceva ca primarul de atunci, să mai ia un mandat. GOLD-ul fusese terminat și toate lucrările se făceau doar de privați. Nu că ar fi rău, dar calitatea nu era echivalentă cu banii plătiți. Ar fi incorect să spun că nu s-au făcut și lucruri bune. De exemplu portul turistic, drumul Saturn Venus, terminat de Tusac și finalizarea modernizării centralelor termice.
În 2008, când internetul a ajuns și în casele din Mangalia, am lansat primul blog politic și necomercial. Facebook nu exista atunci. Mulți oameni au înțeles că au la îndemână un instrument în care își pot spune părerea la viața politică tumultoasă din vremea acea. În plus informația ajungea imediat la cetățean. În felul acesta am fost cunoscut, iar punctele mele de vedere, nu întotdeauna cele mai bune, puteau fi atacate de apărătorii primarului.
Apoi a ajuns primar Tusac, cu legături de încuscrire cu Iorguș.
Era și fericitul cumpărător al stației de asfalt de la GOLD, înecat în datorii de la furnizarea agentului termic. GOLD-ului nu i s-a aruncat niciun colac de salvare, din contră.
Tusac a pornit de unde rămăsese Ioguș, nu de la bunurile începuturi ale acestuia. Adică jupân din prima zi. Mangalia a tras mult din cauza lui. A vrut să ia concesiunea căldurii în Mangalia și s-a bazat că va veni gazul mai devreme. N-a reușit și ne-a ținut în frig. Mai mult, a spus oamenilor că noi consilierii am cheltuit banii de căldură.
A vrut să ia concesiunea iluminatului public, dar nici aici n-a reușit din cauză că au fost suficienți consilieri împotrivă. Am fost 2 ani consilier local din mandatul Tusac. A fost luptă de gherilă. La un moment dat Tusac a desființat CL cu de la el putere. A zis că nu s-a întrunit corect și gata. Dar CL s-a întrunit pe holul primăriei și a făcut ședințe, deoarece Tusac folosea poliția locală împotriva intrării consilierilor în primărie. Evident că organele abilitate au lucrat din greu la plângerea împotriva lui și nimic. Nu comisese nicio ilegalitate, doar se micționase un pic pe democrație.
În 2012, la ordinul filialei județene, PNL Mangalia îl susține pe ”independentul” Radu, care nu era independent de fapt. Cel căruia i se spunea atunci Jumi-Juma, avea alte legături transpartinice și nu numai. S-au repetat alegerile în 2012 cu motivația că niște ziare au scris despre fraude în alegeri. Din câte știu eu n-a existat nicio plângere penală, sau dacă a existat n-a ajuns în justiție. Judecarea pe fond a repetării alegerilor n-a fost făcută, deși a fost contestată de Iorguș.
Ce s-a întâmplat până astăzi ați văzut o parte, marele gunoi împuțit o să-l aflați după schimbare. Ca și datoriile Mangaliei, după marile realizări. Se bate toba că au fost proiecte de zeci de milioane de euro. Au fost doar proiecte, pentru că o parte din ele au început european și s-au sfârșit cu banii împrumutați de orașului nostru.
După ce am văzut ce a urmat, m-am retras din politică. Și n-am avut niciun gând de întoarcere.
Anul acesta, după 12 ani de pauză, văzând că liderii de opinie, oamenii credibili, stau deoparte și nu se implică în asanarea politică a Mangaliei, am decis să intru la luptă. Și am ales, în mod firesc, un partid de centru dreapta modern, un partid liberal, USR-ul. E un partid cu media de vârstă mai mică decât a mea. Dar ei au înțeles că e nevoie și de alte păreri în partid și că diferențele de vârstă pot fi un câștig în exprimarea părerilor. Sunt convins că cei de pe lista USR pun înainte interesele locuitorilor Mangaliei. Iar eu cred că voi învăța multe de la ei și poate și ei de la mine.”
Comandat de Uniunea Salvați România,
pentru Ediția de Sud, www.editiadesud.ro
CUI mandatar financiar coordonator: 41240005
Pe aceeași temă:
(VIDEO) Semiran Abdurefi, candidatul USR pentru Primăria Mangalia: Trebuie să demonstrăm ce am reușit să facem pentru comunitatea care ne-a ales în funcțiile publice
