Legenda lui Moş Nicolae: Cine a fost sfântul care aduce daruri copiilor cuminți

În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulciuri și alte daruri.

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arata niciodată, iar copiii care au fost cuminţi vor găși în ghetuţe diverse cadouri.

De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime. Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de „Moş Neculai” şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Pătară din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă „biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea.

După ce i-au murit părinţîi, Nicolae şi-a împărțit averea săracilor şi a întemeiat Mănăstirea Sionului de lânga Mira, capitala Lichiei, călătorind că prelat la Ierusalim. Tradiţia spune c este protectorul copiilor. De-a lungul secolelor au apărut povesti și legende despre viață și binefacerile Sfanțului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înțelegerea caracterului extraordinar al acestuia și de ce a fost atât de mult îndrăgit și considerat protector al celor neajutorați și neputincioși. Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situației financiare precare nu se puteau marița.

Se spune că atunci cînd fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lașat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și cînd a venit vremea de măritiș pentru cea de a doua fata. Când i-a venit vremea și celei dea treia fete, nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atâta bine fetelor lui.

În noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza și l-a văzut pe cardinal cum a lașat săculețul cu aur.  Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șosetă pusa la uscat și de aceea a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu. Când tatăl fetelor a văzut una că asta, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, dar bineînțeles că acesta nu a putut fi ținut. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el.

Cei trei saculeti de aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfanțului Nicolae sub forma a trei bile de aur. O alta legenda spune că, după călătoria pe care a făcut-o în Ţara Sfânta, încercand să meargă pe urmele lui Isus, Nicolae s-a întors în tara lui pe mare.  O furtuna teribila s-a abătut pe mare și corabia stătea gata să se rupă. Nicolae a stat și s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au rămas surprinși de oprirea neașteptată a furtunii.

De atunci, Sfântul Nicolaea devenit patronul marinarilor și al călătorilor. Se spune că erau odată trei studenți teologi care călătoreau spre Atena, unde doreau să studieze.

Ei au inoptat la un han și au fost atacați de proprietarul acestuia, jefuiți, omorați și apoi rămășițele lor ascunse. Cardinalul Nicolae călătorea pe același drum și a înnoptat la același han. Noaptea el a visat despre crima săvârșită și l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflind astfel locul unde cei trei tineri fuseseră îngropați. Nicolae i-a dezgropat și s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au înviat. În Franța, istoria se refera la răpirea a trei copii de către un măcelar. Sfântul Nicolae s-a rugat mult și i-a ajutat pe părinți să-și recupereze copiii întregi. De atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul copiilor și al școlarilor.

În secolul X, Ţarul Vladimir al Rusiei a călătorit la Constantinopole (astăzi Istanbul) și auzind de povestirile minunate despre Sfântul Nicolae a decis să-l facă patronul spiritual al Rusiei. În secolul al XI-lea, rămășițele Sfanțului Nicolae au fost furate de marinari italieni şi depuse în Bari (Italia). Acolo sint și în ziua de azi, iar o mănăstirea fost construita pentru credincioșii aflați în pelegrinaj către Tara Sfânta, veniți să se închine la moaștele Sfanțului Nicolae. Se spune că moaștele Sfanțului Nicolae emana din cînd în cînd un miros dulceag. De-a lungul secolelor Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, în amintirea și celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (citeva sute sint doar în Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decit al oricărui alt sfanț (excepție facind Sfânta Fecioara Măria). Aniversarea morții Sfanțului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352A.D.) este aproape de sărbătoarea Crăciunului, de aceea, în multe tari, acestea s-au contopit. În Germania însă, Olanda, Elveția, Romania, și alte citeva tari europene aceste doua sărbători au continuat să se sărbătorească separat.

În mod tradițional, copiii primeau în noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prăjituri, mere și nuci. În unele locuri copiii își puneau ghetuțele la ușa în ajunul zilei de Sfântul Nicolae și a doua zi dimineața le găseau pline de bomboane, prăjituri, portocale și fructe uscate. În Olanda copiii își primeau cadourile în saboți de lemn. În mănăstirile scoală, tinerele eleve își agățau șosete la ușa cu bilete pentru Sfântul Nicolae în care își lăudau cumințenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Moș Crăciun), iar dimineața le găseau pline cu fructe glasate sau bomboane. După reforma protestanta din secolul XVI multe tari din Europa au renunțat la sărbătorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii însă au păstrat aceasta tradiție catolica și chiar și azi, mulți copii îl așteaptă pe SinterKlaas (Saint Nicholas – Sfântul Nicolae) în ziua de 6 decembrie. La începutul secolului XVII, olandezii emigrați în Statele Unite ale Americii au fondat New Amsterdam, care din 1664 a devenit cunoscutul New York. În citeva decade, sărbătoarea comemorării Sfanțului Nicolae s-a întins peteritoriul Statelor Unite ale Americii. Iar Sinter Klaas a devenit repede Santa Claus (Moș Crăciun) pentru majoritatea americanilor.

În nordul Germaniei, după reforma protestanta, Sfântul Nicolae a fost înlocuit de Krist Kindl (Pruncul Sfanț), de aceea, aici, Santa Klaus nu are origine bisericeasca, ci una păgână, după zeul germanic Thor, care conducea o caleasca trasa de doua capre pe nume Cracker (Spărgătorul) și Cruncher (Ronţăîlă). Catolici, ortodoxi și chiar protestanți continua să-l sarbatoreascape Sfântul Nicolae și în ziua de astăzi.

Prin generozitatea să fata de cei lipsiți de ajutor, și în special fata de copii, Sfântul Nicolae continua să ramina un model de înțelepciune, dragoste și milostenie. În Romania, Sfântul Nicolae, cunoscut că Moș Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atât pentru copii, cât și pentru adulți.  În seara zilei de 5 Decembrie, ghetele și cizmele sint curățate, lustruite și puse la ușa în casa fiecărui roman.

Moș Nicolae are grija de fiecare membru al familiei și el pune cite un cadou mic (în general dulciuri sau fructe) în ghetele sau cizmele fiecăruia. În unele parti ale tarii, Mosul aduce și crenguțe argintii (crenguțe subțiri ce se dau cu un strat de bronz) odată cu darurile. Copiii neascultători sint avertizați de părinți că vor primii doar crenguțele daca nu sint cuminți (de aici și asocierea dintre băț și Sfântul Nicolae, folosit la cumințirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Moș Nicolae, este foarte vechi la romani și este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii.