Sâmbătă, 3 februarie 2018, s-a organizat la Braşov „Cupa Română de Autoapărare” ediţia a X-a. Cu această ocazie, „Callatis Fight Club” a participat cu 3 sportivi şi a reuşit să aducă acasă o medalie de aur câştigată de către Octavian Barbu şi alte 2 medalii de argint obţinute de  Denis Bratu şi Răzvan Duca.

Preşedintele „Callatis Fight Club”, George Trandafirescu îi felicită pe această cale pe sportivi şi, nu în ultimul rând, le mulţumeşte părinţilor acestora pentru efortul financiar pe care îl depun.

Recent, a avut loc prima şedinţă din acest an a Consiliului Local Pecineaga. Pe ordinea de zi s-au aflat mai multe proiecte de hotărâre printre care aprobarea Planului de acţiuni şi lucrări de interes local în anul 2018, iniţat de către viceprimarul comunei, Marian Makkai. De asemenea, au fost aprobate cheltuielile pentru transport pentru cadrele didactice care fac naveta.  Nu în ultimul rând, au fost prezentate rapoartele de activitate ale primarului

Niculae Stan şi viceprimarului Marian Makkai pentru anul 2017.

Referitor la proiectele desfăşurate anul trecut, edilul comunei Pecineaga Niculae Stan a declarat că au fost demarate ample lucrări de reabilitare a tramei stradale care se vor finaliza în perioada ce va urma. „Tot anul trecut, am început lucrările de aducţiune de apă între Pecineaga şi Vânători. De asemenea, am depus proiectul pentru construirea uni dispensar. În incinta noii unităţi sanitare, vor funcţiona cabinete ale medicilor de familie, o farmacie, cabinete de stomatologie şi o cameră de gardă. Pentru 2018, urmează să aprobăm bugetul local care se ridică la valoarea de 1 milion de euro. Nu în ultimul rând, vom continua lucrările pe care le-am început anul trecut şi anume reabilitarea tramei stradale, cu montarea de pavele pe trotuare, lucrări de aplicare a celui de-al doilea strat de asfalt pe mai multe drumuri şi alte proiecte de interes local”, a precizat Niculae Stan, primarul comunei Pecineaga.

Pentru remedierea unei avarii la magistrala de alimentare cu apa, cu diametrul de 800 mm, din zona pudului rutier din orasul Medgidia, SC RAJA SA este nevoita sa intrerupa furnizarea apei pe acest tronson astazi, 05 februarie 2018, in intervalul 07,00 – 17,00. Sunt afectati consumatorii din orasul Medgidia – cartierele Nord, Intim, Balada si Gara. Initial, inca de noaptea trecuta, echipele de interventie au incercat remedierea avariei cu conducta sub presiune, dar avand in vedere debitul mare de apa, dar si presiunea, a fost necesara sistarea furnizarii apei.

Ne cerem scuze pentru neplăcerile create abonaților din zonele afectate, pe care îi asigurăm că echipele de intervenție vor face tot posibilul pentru finalizarea lucrărilor și reluarea furnizării apei potabile în cel mai scurt timp.

Prin Ordinul de Ministru nr. 3157 din 1.02.2018, a fost repusă în funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Constanța Zoia-Gabriela Bucovală.

Detașarea în interesul învățământului în funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Constanța a domnului Petrică Miu a încetat prin Ordinul de Ministru nr. 3156 din 1.02.2018.

Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la naşterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria şi dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naştere. În acest moment se făcea şi curăţirea mamei. În Templu sunt întâmpinaţi de dreptul Simeon şi prorocita Ana. Potrivit Tradiţiei, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“, a înlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Întâmpinarea Domnului. Simeon, om al rugăciunii, reprezintă aşteptarea împlinirii profeţiilor. În momentul în care acesta Îl ia în braţe pe Hristos, rosteşte: „Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochi mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru că era plictisit sau obosit, ci pentru că era împlinit. Din cântările specifice acestei sărbători aflăm că el pleacă spre a veşti şi morţilor că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, conform crestinortodox.ro

Întâmpinarea Domnului – date istorice

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc şi procesiuni în jurul oraşului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.

În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat dată sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, nouă dată a sărbătorii Naşterii Domnului).

Întâmpinarea Domnului – pildă de a aduce pruncii la biserica, la 40 de zile după naştere

Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas că pildă şi la noi, că îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserica, la patruzeci de zile după naştere, pentru molifta de curăţirea lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserica şi în numele familiei aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.

Preotul însemnează cu semnul sfintei cruci pe mama şi pe prunc, apoi punând epitrahilul şi mâna dreapta pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formată din binecuvântare, rugăciuni începătoare şi tropar (al zilei sau al întâmpinării Domnului), citeşte cele cinci molitfe din Aghiazmatar. Mama şi pruncul închipuie în acest moment pe Maică Domnului cu Iisus în braţe în templul din Ierusalim. În rugăciunile rostite de preot se aminteşte despre împlinirea zilelor „curăţirii” femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face şi cuvenită referire la împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În ce priveşte pruncul, preotul se roagă că Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvînteze şi să-l sfinţească, randuindu-i după această pregătire lumînarea botezului. Despre Mântuitorul adus de Maică Domnului la templu ne spune Sfânta Evanghelie că a fost purtat în braţe de către dreptul Simeon (cf. Luca ÎI, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim în aceste clipe, se săvârseste întreagă procesiune a intrării în biserica, până la aşezarea pruncului în faţă uşilor împărăteşti.

Rostind formulă de îmbisericire, preotul ia pruncul din faţă uşilor şi intră cu el în biserica, zicând mai departe : „Intră-voi în casa Ta, închină-mă-voi în biserica Ta cea sfânta !”. Cu aceste cuvinte, pruncul este primit între aleşii lui Dumnezeu, în calitate de catehumen. În interiorul naosului, preotul iarăşi rosteşte: În mijlocul bisericii Te voi laudă!”, amintind astfel de prezenţa cetelor îngereşti. În cele din urmă, apropiind pruncul de altar şi închinându-l la icoanele împărăteşti, preotul arată că acesta a dobândit dreptul de a fi primit în el, în sensul de a deveni pe viitor „jertfă vie, sfânta, bine plăcută lui Dumnezeu” (Rom. XII, 1). Pruncul de parte bărbătească se introduce spre închinare şi în interiorul sfântului altar. Ritul imbisericirii se încheie cu imnul eshatologic al dreptului Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne…”. Preotul aşează pruncul jos pe solee, în faţă uşilor împărăteşti, de unde este luat de către mama după ce această a făcut trei închinăciuni.

Întâmpinarea Domnului – obiceiuri

În credinţa populară ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unşi cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau trataţi în această zi prin afumare cu par de urs.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbră, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbră şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.

Pentru executarea unor lucrări de remediere a avariei pe conducta de distribuție apă potabilă de pe Bulevardul Mamaia, din municipiul Constanța, SC RAJA SA a fost nevoită să întrerupă furnizarea apei astăzi, 01 februarie 2018, în intervalul orar 12,15 – 15,30.

Sunt afectați de lipsa apei consumatorii din perimetrul delimitat de străzile: Mamaia – Ciprian Porumbescu – Pescarilor – Unirii– Mamaia, dar și cei alimentați prin punctele termice din zonă, numerele 33 și 35.

Ne cerem scuze față de abonații afectați și îi asigurăm că echipele care execută lucrările vor face tot posibilul pentru finalizarea intervențiilor și reluarea furnizării apei potabile în cel mai scurt timp.

Pentru remedierea unei avarii la conducta principală de alimentare cu apă, de pe Șoseaua Constanței din localitatea Cumpăna, SC RAJA SA a fost nevoită să întrerupă furnizarea apei potabile astăzi, 01 februarie 2018, în intervalul orar 12,00 – 16,00. Sunt afectați toți consumatorii din localitatea Cumpăna.

Ne cerem scuze pentru neplăcerile create abonaților din zonă, pe care îi asigurăm că echipele de intervenție vor face tot posibilul pentru finalizarea lucrărilor și reluarea furnizării apei potabile în cel mai scurt timp.

Poliţiştii de frontieră din cadrul Gărzii de Coastă – Serviciul Combaterea Migrației Ilegale și Infracționalității Transfrontaliere, sub coordonarea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, au depistat trei cetățeni români care transportau cantitatea de 10.000 pachete de țigări de contrabandă și diverse sume de bani.
Totodată, sub coordonarea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, poliţiştii de frontieră au efectuat 3 percheziţii domiciliare pe raza județului Constanţa, în urma cărora au fost ridicate, în vederea confiscării, peste 11.700 pachete de țigări de contrabandă și diverse sume de bani.
La sfârșitul săptămânii trecute, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Serviciului Combaterea Migrației Ilegale și Infracționalității Transfrontaliere al Gărzii de Coastă, în urma activităților informativ-operative, au identificat, pe raza localităților Ovidiu, respectiv Medgidia, două autoturisme în care se aflau trei cetăţeni români, cu vârste cuprinse între 30 și 63 de ani, domiciliați pe raza judeţului Constanţa, despre care existau date că sunt implicați în activităţi de contrabandă.
La controlul efectuat asupra celor două autoturisme a fost găsită cantitatea de 200.000 de ţigarete, marca Ashima, fără a deține documente justificative, precum și suma de 5.705 lei.
În vederea identificării locațiilor unde au fost depozitate țigările de contrabandă, polițiștii de frontieră, sub coordonarea procurorului învestit în cauză din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, au pus în aplicare trei mandate de percheziție domiciliară, emise de Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Constanța – Secția penală, ocazie cu care a fost identificată cantitatea de 235.400 țigarete de contrabandă, mărcile Ashima, Marble, Palace, Rothmans şi L&M, precum și 3.100 bucăți materiale pirotehnice.
În urma activităților desfășurate în cauză a fost ridicată suma de 515.805 lei, ce se afla îngropată în grădina unuia dintre imobilele percheziționate.
În urma celor constatate au fost ridicate în vederea confiscării 435.400 ţigarete de contrabandă mărcile Ashima, Marble, Palace, Rothmans şi L&M, evaluate la 217.700 lei, 3.100 bucăți materiale pirotehnice, evaluate la 4.650 de lei, suma de 515.805 lei, și au fost indisponibilizate trei autoturisme, evaluate la 85.100 lei.
În cauză sunt cercetati patru cetățeni români, cu vârste cuprinse între 30 și 63 de ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, iar pentru doi dintre ei a fost emisă ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore, urmând sa fie prezentaţi judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Constanța cu propunere de arestare preventivă.

Pregătirile pentru reluarea activității de radioterapie intră în linie dreaptă. Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sf. Apostol Andrei” Constanța a primit din  partea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare autorizarea necesară pentru dezafectarea sursei vechi de cobalt. Procesul de dezafectare se va desfășura în cele mai bune condiții de siguranță. Astfel, pentru stabilirea ultimelor detalii, în perioada imediat următoare, la SCJU va veni o echipă de specialiști de la Institutul de Cercetări Nucleare Pitești. După dezafectarea si scoaterea echipamentului vechi, zona va putea fi pregatită pentru amplasarea acceleratorului linear de particule.

Contractul pentru achiziționarea unui aparat performant de radioterapie a fost semnat în luna noiembrie , în cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat la sediul Guvernului. Echipamentele urmează să fie furnizate de către compania Elekta Limited UK. Noul accelerator va acoperi aproximativ 75% din schemele teraputice necesare radioterapiei .

În această zi de sărbătoare, la sate se obişnuieşte să se facă praznice de pomenire a morţilor, iar fetele se roagă şi ţin post pentru a avea o căsnicie fericită.

Tradiţia populară spune că cine va munci în această zi poate să orbească, iar totul îi va merge prost în casă. Se mai spune că aceasta este o sărbătoare a reconcilierii – rudele se împacă după lungi dispute, iar proiectele comunce concepute în această zi vor aduce prosperitate.

În schimb, nu se fac alte treburi casnice – nu se spală rufe, nu se mătură în gospodărie pentru a te feri de pericolul de înot, de întâmplări violente şi de infirmitate.

Tot de sărbătoarea SFINŢII TREI IERARHI nu e bine să împrumuţi lucruri din casă, pentru că se spune că vei atrage paguba în căminul tău.

Femeile care au fete de măritat merg la biserică pentru a se ruga ca acestea să găsească un soţ bun. Pe de altă parte, credinţa populară spune că femeile care au făcut întreruperi de sarcină vor fi iertate dacă respectă cu sfinţenie sărbătoare şi fac pomeniri.

Există superstiţii şi legate de vreme: dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, iar dacă e ger, vara va fi călduroasă.

Sursa: 2net.tv

Pentru remedierea unei avarii survenită astăzi, 29 ianuarie 2018, la conducta de alimentare cu apă de pe strada Albatros din municipiul Constanta, SC RAJA SA a fost nevoită să întrerupă furnizarea apei potabile în intervalul orar 09,00 – 12,00. Sunt afectați consumatorii din cartierul CET și cei arondati Punctelor Termice 207 și 211.

Ne cerem scuze față de consumatorii afectați de  această lucrare și îi asigurăm că echipele noastre de intervenție vor face tot posibilul pentru finalizarea reparațiilor și reluarea furnizării apei potabile în cel mai scurt timp.

La data de 28 ianuarie a.c., ora 11.05, polițiștii din cadrul Secției 3 Rurală Mangalia au depistat un bărbat, în vârstă de 50 de ani, are a condus un moped, pe strada Morii din localitatea Limanu, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Polițiștii i-au întocmit bărbatului dosar penal.

Anul acesta, Primăria municipiului Mangalia are, în diferite stadii de implementare, mai multe proiecte europene, cu o valoare totală de aproape 30 de milioane de euro. Cel mai avansat dintre acestea este proiectul de modernizare a stațiunii Saturn, pentru care se va semna contractul de finanțare în prima parte a lunii februarie. „Imediat după ce ne vom asigura că proiectul primește finanțare europeană, vom demara procedurile legale de achiziție, care, în cel mai rău caz, ar putea dura până spre sfârșitul anului, dacă vor fi contestații. Oricum, anul acesta vom începe lucrările și sper să le finalizăm până în toamna anului 2019”, a declarat primarul Mangaliei, Radu Cristian. El a explicat că la proiectele cu finanțare UE durează foarte mult perioadele în care se lucrează la documente, până la începerea efectivă a lucrărilor în teren. „Este un volum de muncă enorm, pe care nimeni nu îl vede. Pentru un astfel de proiect, lucrăm aproape 2 ani la documentele tehnice, evaluări, clarificări și toate celelalte etape premergătoare semnării contractului de finanțare. De exemplu, la proiectul Saturn am început să lucrăm acum un an. Abia acum, în februarie, sper să semnăm contractul de finanțare, iar apoi urmează alte luni pentru procedurile de licitație-contestație și abia apoi execuția, care poate dura până la 12 luni”, a explicat edilul. Alte două proiecte la fel de avansate vizează modernizarea Pieței Republicii și reabilitarea unui număr de 22 de străzi, din localitate. Ambele proiecte sunt depuse în parteneriat cu Primăria Balcik și ar trebui să fie admise pentru finanțare până la sfărșitul lunii februarie. „Aceste două proiecte au alte proceduri, fiind într-un program transfrontalier cu partenerii bulgari. Este nevoie ca ambele municipalități, Mangalia și Balcik, să obțină punctajul necesar pentru a avea finanțare. După ce vom fi anunțați că ne încadrăm, vom demara licitația, urmând să semnăm contractul de finanțare după finalizarea procedurilor legale. Avem speranța că anul acesta vom începe lucrările în teren la ambele proiecte, alături de modernizarea stațiunii Saturn”, a completat Radu Cristian. Conform proiectului tehnic, lucrările vor dura aproximativ 12 luni. Potrivit reprezentanților municipalității, la acest început de an, au mai fost depuse, pentru finanțare europeană, proiectele de modernizare a stațiunilor Venus și Neptun-Olimp, precum și reabilitarea falezei Mangalia-Saturn. „Acum suntem în etapa de evaluare pentru toate aceste proiecte, dar sper ca la începutul verii să semnăm contractele de finațare, pentru a putea demara procedurile legale de licitație. Dacă nu vom avea contestații, este posibil să începem lucrările în teren, la începutul anului viitor, în funcție de condițiile meteo”, a subliniat primarul. Radu Cristian a mai spus că instituția pe care o conduce a depus proiecte pentru atragerea de fonduri UE necesare reabilitării Bisericii Sf. Gheorghe, declarată monument istoric, dar și pentru valorificarea turistică a „Basilicii Siriene”, parte a fostei Cetăți Callatis. „Aceste proiecte urmează să intre în evaluare și apoi vedem dacă obțin punctajul necesar pentru obținerea finanțării”, a mai spus edilul Mangaliei. Tot anul acesta, Primăria Mangalia urmează să demareze lucrările la două proiecte finanțate prin PNDL, care vizează realizarea unui sistem de canalizare și asfaltarea unor străzi în cartierele noi de case.

La data de 26 ianuarie a.c., polițiștii din cadrul Secției 3 Rurală Mangalia au depistat un bărbat, de 25 de ani, pe numele căruia Judecătoria Mangalia a emis un mandat de executare a pedepsei de un 1 an închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul rutier.

Barbatul a fost escortat și introdus în Penitenciarul Poarta Albă.

de Emil-Corneliu Ninu

Unirea Principatelor  Române sau „Mica Unire”, cum i se mai spune, dată fiind importanța ei covârșitoare, este una dintre paginile de maximă importanță ale istoriei, „cartea noastră de aur”, în care sunt marcate literele de foc ale existenței multimilenare a poporului.

Sentimentul unității naționale a fost cultivat de-a lungul veacurilor. Încă din Evul Mediu, cronicarii noștri umaniști au subliniat, cu mândrie, apartenența nobilă a românilor la ginta latină și descendența lor din vechii locuitori ai acestor ținuturi, tracii, din rândul cărora dacii erau cunoscuți ca „cei mai viteji și mai drepți”  (Herodot).

Astfel, cărturarul umanist transilvănean Nicolaus Olahus, în a sa lucrare, „Hungaria” (1536), scrisă în limba latină, afirma: „Moldovenii au aceeași limbă, obiceiuri si religie ca și muntenii… Limba lor și a celorlalți valahi a fost cândva romană, ca unii ce sunt colonii de romani.”  Aceeași idee o vom întâlni și la cronicarii moldoveni, din rândul cărora Grigore Ureche, arăta, la mijloc de secol al XVII-lea, fără să ezite, că „rumanii câți se afla lăcuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm se trag”, iar continuatorul său direct, Miron Costin, în „Predoslovia” „Letopisețului Țării Moldovei” (1675), dădea răspuns unei întrebări cheie:             „Neamul Țărei Moldovei de unde trăgănează? / Din țările Râmului, tot omul să creadză. / Traian întâiu, împaratul, supuindu pre dahii, / Dragoș apoi în moldoveni premenind pe vlahi. / Martor este Troianul, șanțul în țara noastră / Și Turnul Severinul, munteni, în țara voastră.”

Chiar Dimitrie Cantemir, acest „prinț luminat al creștinătății”, releva acest adevăr de netăgăduit:  „Românii sunt moșii și stramoșii noștri, a moldovenilor, a muntenilor și a ardelenilor… și limba cea parintească nebiruit martor ne este.”

Iluminiștii ardeleni, a căror activitate complexă este cunoscută sub numele de Școala Ardeleană, prin reprezentanții lor, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, s-au axat pe sublinierea originii nobile a românilor, exagerând, e drept, latinismul, în patriotismul lor nemărginit.

La început de secol al XIX-lea, după căderea imperiului francez întemeiat de Napoleon Bonaparte, dorința dobândirii libertății naționale se dezvoltă în întreaga Europă. Astfel, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, pe care eteriștii l-ar fi vrut un corolar al mășcării lor, pornită din Rusia, Țările Române nutresc o speranță a recunoașterii dreptului lor la statalitate, prin instaurarea domniilor pământene, după cele fanariote, impuse de Imperiul Otoman. Chiar în rândul maselor, necesitatea creării unor eroi naționali, în folclor (doine, balade, teatru popular), cum au fost Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Pintea sau numeroși haiduci, a devenit o scânteie ce avea să aprindă focul Revoluției de mai târziu, cea de la 1848, așa cum se întâmpla în întreaga Europă.

Războaiele ruso-turce (ca cel din 1828-1829, încheiat cu tratatul de la Adrianopol, cel al Crimeii, 1853-1856) au constituit un bun prilej pentru români, de a spera la înfăptuirea visului lor de aur, Independența și Unitatea Țărilor Române, prin înfăptuirea României, ca stat unitar și suveran. (În Transilvania, în zona Banatului, se cuvine a menționa activitatea deosebită a lui Eftimie Murgu, în preajma anului 1848, pe tărâmul obținerii de libertăți de către românii de aici.)

Dacă „Regulamentele Organice” au configurat un mănunchi de legi antifeudale, după modelul celor rusești, un alt suport al ieșirii de sub tutela otomană l-a constituit instruirea multor tineri în Europa, mai ales la Paris, unde au putut veni în contact cu spiritul revoluționar francez și cu mișcarea masonică, al cărei prim fundament era descătușarea de sub jugurile despotismului și crearea unor noi națiuni, în perspectiva dreptului la „libertate, egalitate și fraternitate”. Așa se face că a putut lua naștere o societate secretă, „Frăția” (1843), la București, cu filială la Paris, ai cărei membri (Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Ch. Tell, C. A. Rosetti, Ionel Brătianu, Gr. Alexandrescu ș.a.) făceau parte și din loji masoice, pentru înlesnirea comunicării între ei, pe plan extern. În capitala culturii europene, Paris, s-au format viitori oameni de stat, politicieni versați în spiritul liberalismului, precum Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandu Ioan Cuza, Nicolae Bălcescu, frații Golești, C. A. Rosetti, Ionel Brătianu ș.a.

Se poate spune că pregătirea momentului de la 1859, Unirea Principatelor, a fost efectul unei activități prodigioase a unor tineri intelectuali entuziaști, în cadrul căreia activitatea lor politică s-a grefat pe cea a artelor, în pictură, muzică, dar, mai ales, în cel al literatură. Este cazul lui Vasile Alecsandri, proaspăt întors de la Paris, numit director al „Teatrului Național” din Iași (1840), unde, împreună cu Mihai Kogălniceanu și Costache Negruzzi, au pus bazele unui adevărat repertoriu național. La Mânjina, moșia moldoveanului Costache Negri, din preajma Galaților, frecvent se întâlneau mulți sufletiști, pentru a pune la cale visata lor țară, România. Pentru sora acestuia, Elena Negri, „bardul de la Mircești”, Vasile Alecsandri, a făcut o adevărată pasiune, imortalizând-o, în romanța „Steluța”.

Publicațiile apărute în această perioadă, conțineau ele însele, în numele gazetelor, originea comună a limbii și poporului nostru, idealul libertății naționale și idealul realizării unității românilor de pretutindeni: „Dacia literară” a lui Mihail Kogălniceanu (1840, cu celebra sa „Introducție”, apreciată  a fi progframul estetic al romantismului românesc), „Steaua Dunării”, „Propășirea”, „Pruncul român” (1848), „Poporul suveran”, „România viitoare” (apărută la Paris, 1852), urmată și de alte reviste ale exilaților români (C.A. Rosetti, Ion și Dimitrie Brătianu, Gh. Magheru), precum „Republica Română”, „Junimea Română”, „România literară” (1855) a lui Vasile Alecsandri, „Românul” ziarul revenitului în țară C. A. Rosetti (9 august 1857), „Magazin istoric pentru Dacia” a lui August Treboniu-Laurian și Nicolae Bălcescu etc.

Iată, de exemplu, în ce măsură cuvântul poate deveni forță, când cuprinde masele populare.

Visul unității naționale l-a avut dintotdeauna părintele fabulei românești, Grogore Alexandrescu, așa cum ne-o dovedește și poezia sa „Unirea Principatelor”. Poezia lui Vasile Alecsandri, „Deșteptarea României”, scrisă în preajma Revoluției de la 1848, a găsit ecoul nimerit în creația lui Andrei Mureșanu, care a compus „Un răsunet”, creație cunoscută sub numele „Deșteaptă-te, române”, imnul nostru național, de astăzi. Mai mult, versurile din arhicunoscuta creație „Hora Unirii” au circulat, pe o foaie volantă, de o parte și de alta a Milcovului, încă din 1856.

În contextul european al creării unei coaliții de state (Anglia, Franța, Italia (Sardinia), Prusia, Austria), împotriva expansiunii Rusiei către țările balcanice rusofone (cu perspectiva creării de către aceasta a unui culoar favorabil ajungerii la Istanbul, vechiul Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, cucerit de către Mahomed al II-lea, în 1453, și a împlinirii, astfel a testamentului lui Petru I), se configura, așadar, o oportunitate deosebită, pentru principatele dunărene, după războiul ruso-turc al Crimeii (1853-1856), aceea de a aspira, din nou, la realizarea unirii. Dacă Rusia, ieșită înfrântă din această confruntare cu Franța, Anglia, Imperiul Otoman și Regatul Sardiniei, a trebuit să recunoască dreptul Moldovei și al Țării Românești la autodeterminare, însă, ulterior, Austria s-a opus proiectului, temându-se de o viitoare aspirație a Bucovinei spre unire, provincia aparținându-le încă din mai 1775, în urma războiului ruso-turc (1768-1774). Hegemonia Franței lui Napoleon al III-lea, pe plan european, interesat de anularea prevederilor defavorabile ale Congresului de la Viena (1815), când ordinea geopolitică fusese prestabilită, a fost liantul împlinirii aspirațiilor românilor spre libertate și unitate națională.

Pașii fuseseră făcuți, încetul cu încetul, pe linia adoptării unor convenții comune, așa cum a fost desființarea vămii privind comerțul dintre cele două principate, excluzând pe cel cu sare. Intereselor Angliei și Austriei, de a ține legate, totuși, Țările Române de carul greoi al Imperiului Otoman, li s-a opus atitudinea Franței.

Astfel, în 11 februarie 1856, s-a încheiat un tratat, în ale cărui 300 de articole, erau reluate unele privilegii, datând de pe vremea lui Baizid, privind apartenența celor două țări la Imperiul Otoman și suzeranitatea sultanului  asupra acestora, iar prevederile „Regulamentelor Organice”, impuse de Imperiul Țarist, erau, de acum anulate. Prin voința fermă a lui Napoleon al III-lea, „principiul națiunii” a fost impus, deschizând clare perspective posibilității unificării, așa cum, în urma campaniei sale fulgerătoare din 1601, Mihai Viteazul a reușit prima unire a românilor din cele trei provincii, Țara Românească, Moldova și Transilvania. În urma încheierii acestui tratat (18/30 martie 1856), s-a decis schimbarea legilor de bază în cele două principate, alipirea la Moldova a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), libertatea navigației pe Dunăre, constituirea unei comisii dunărene care să vegheze la respectarea acestor drepturi, precum și alegerea divanurilor ad-hoc, care să decidă asupra necesității unirii etc. Trebuie reținută, prin intermediul scrierilro lui Ion Creangă, figura legendară a Moș Ion Roată, protagonistul celor două povestiri istorice „Moș Ion Roată și Unirea”, „Moș Ion Roată și Cuza-Vodă”, care, hâtru și isteț, precum PĂcală, constata că bolovanul cărat de țărani, la îndemnul boierului unionist, va fi dus tot de către ei, „talpa țării”, cum li se spunea.

Cum structura acestor adunări era variată, formată din reprezentanți ai clerului, ai marii boierimi, ai burgheziei și țărănimii prestatoare de clacă, au apărut diferențe numeroase de opinii, mai ales în Moldova, dintre care teama pierderii privilegiilor era cea mai frecventă, alături de pierderile multiple, de ordin economic, politic și cultural, prin mutarea capitalei la București, ceea ce a făcut ca mulți dintre participanți, conservatori, desigur, să se situeze pe poziții aniunioniste, așa cum au fost Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Nicolae Istrati. La polul opus, s-au situat unioniștii, cu o altă viziune asupra realităților imediate și cu perspectiva modernizării, printr-un stat unitar, din rândul cărora se remarcau Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Manolache Costache Epureanu.

O lovitură teribilă a fost dată de noul caimacam (locțiitor domnesc) al Moldovei, Nicolae Vogoride, care a continuat linia politică antiunionistă a înaintașului său, Todoriță Balș, decedat. Acesta a mers până acolo, încât, sperând să fie numit domnitor al Moldovei, după Grigore Alexandru Ghica, promisiune făcută de Poarta Otomană, a falsificat rezultatul alegerilor, atribuind antiunioniștilor rezultatele favorabile ale alegătorilor dornici de împlinirea visului unirii. Un mare scandal a fost declanșat, însă, de o dezvăluire, în publicația din Bruxelles, „L’ Etoile d’Orient” („Steaua Orientului”), a corespondenței caimacamului cu rudele sale din Constantinopol, scrisori oferite fratelui său vitreg, Costache Negri, încă din mai 1857, de către soția locțiitorului domnesc, fiica marelui boier poet premodern Costache Conachi, Ecaterina sau, familiar, Cocuța (n. 02.02.1829, Munteni, jud. Galați – m. 22.02.1870, Genova, Italia), ale cărei idealuri erau legate de Unire. Unii cercetători au încercat să reconstituie drumul lung al mediatizării scrisorilor lui Nicolae Vogoride de natura relațiilor intime dintre soția acestuia și pârcălabul de Galați, chipeșul ofițer Alexandru Ioan Cuza, posibile în contextul în care, la Mânjina, moșia lui Costache Negri, fratele vitreg al Cocuței, se întâlneau, cândva, și numeroși sufletiști revoluționari munteni și moldoveni.  O eroină a acestui act istoric, care a pus mai presus de intresele familiale pe cele ale „națiilor înfrățite”, cum scria Vasile Alecandri, în poezia sa manifest, „Deșteptarea României”. Se pare că fratele Elenei Vogoride le-ar fi încredințat consului Franței la Iași, care, la rându-i, le-a încredințat ambasadorului Franței, pentru a fi publicate în revista străină amintită. Acest moment delicat, cu implicațiile sale diplomatice,  a ajuns, după dispute politice aprige, să fie rezolvat prin întâlnirea directă de la Osborne, din 9 august 1857,  dintre regina Angliei și împăratul Franței, sprijiniți, în decizia lor de anulare a alegerilor, de conducătorii Prusiei, Rusiei și Sardiniei. Așa se face că, în schimbul acestei decizii capitale, Napoleon al III-lea a trebuit să accepte compromisul existenței a două state independente, cu domnitori distincți, două armate, conduse, succesiv de către fiecare domnitor, două guverne, două adunări legislative, dar o singură Înaltă Curte de Casație și Justiție și o Comisie Centrală, la Focșani. Totodată, această Convenție de la Paris a hotărât și constituirea unei comisii centrale, formate din cîte trei caimacami, în cadrul fiecărui guvern, care să se ocupe de buna desfășurare a alegerilor, prin intermediul adunării elective.

În urma noilor alegeri, au fost stabilite deciziile celor două divanuri ad-hoc, la  22 septembrie, în Moldova, și 30 septembrie, în Valahia, ale căror rezoluții, din 7-9 octombrie, prevedeau: „ – respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634; – unirea Principatelor într-un stat sub numele de România; – prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării; – neutralitatea teritoriului Principatelor; – puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației”.

Marile puteri europene au hotărât elaborarea unei prime constituții pentru principatele unite, cunoscută sub numele de   „Convenția de la Paris”, stabilind următoarele, în urma deliberărilor din mai și august 1858:

„- Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;- se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii; – se înființau instituții comune, precum Comisia Centrală cu sediul la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata; – se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea rangurilor și privilegiilor boierești, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală); – dreptul de vot rămânea cenzitar, căci, pentru a avea drept de vot, o persoană trebuia să dețină o proprietate atât de mare, încât numărul electorilor se limita la câteva mii, în majoritate mari moșieri și burghezia înstărită.

Conformându-se prevederilor privind desfășurarea alegerilor, la 5/17 ianuarie 1859, în Moldova a fost ales Alexandru Ioan Cuza, conducătorul „Partidei Naționale”, spre dezamăgirea lui Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor, Mihail Sturdza. Cu sprijinul unor mercenari polonezi, acesta era sigur de victorie, dar, dezamăgit de rezultatele electoratului, a pus la cale un complot și a anunțat un premiu pentru uciderea rivalului său, tânăr comandant al oștirii moldave, și a unor lideri unioniști, printre care și Mihail Kogălniceanu, demers care a fost dezvăluit și, astfel, anihilat încă din fașă.    În Muntenia, întrucât Convenția de la Paris nu stipula alegerea a doi domnitori distincți, a fost reales Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie, nu fără emoții, întrucât liberalii, unioniști convinși, nu dețineau decât 24 din cele 72 de mandate, restul aparținându-le conservatorilor, care, forțați de cei aproape 30.000 de oameni ce scandau numele proaspăt-alesului la Iași, au fost obligați să-l accepte și ei.

Un rol important, ]n realizarea Unirii, l-a avut și clerul, respectiv biserica ortodoxă română, care, prin cei doi mitropoliți, Nifon, al Țării Românești, și Sofronie Miclescu, al Moldovei, au mobilizat mulțimea de credincioși în spiritul tradiției istorice și al împlinirii visului mult visat pentru locuitorii celor două provincii, care au aceeași limbă, aceeași simțire, același crez în Dumnezeu, aceeași origine, aceleași obiceiuri, de o parte și de alta a Milcovului.

Noul domnitor, decis prin voința mulțimii, a intrat definitiv în literatură. Astfel, marele dramaturg și prozator Ion Luca Caragiale și-l va aduce bine aminte, într-o relatare din 1909, intitulată „După 50 de ani”, căci alesul conducător al celor două principate, oprindu-se la Ploiești, le-a vizitat clasa, condusă de un dascăl patriot transilvănean, Bazil Drăgoșescu, prilej de transmitere a unui vibrant mesaj către discipolii săi:

„- Copii! După secole de-ncruntare, astăzi ne zâmbește și nouă, românilor, bunul Dumnezeu. De astăzi încolo, ne-am căpătat iar onoarea de popor liber, de popor latin. Jos slova străină! Sus litera strabună!

Cu scrisul său frumos, ca de tipar,  institutorul a scris pe tablă, cu litere străbune, adică latinești, aceste cuvinte:  Vivat Romania! Vivat Națiunea Română! Vivat Alexandru Ioan întâi, Domnul Românilor”.

Folclorul românesc păstrează în legendele sale chipul acestuia, ca al unui conducător cu mare dragoste și înțelegere pentru oamenii simpli, un justițiar călăuzit de steaua sa, a marilor prefaceri pe care românii le așteptau de secole, împotriva unor abuzuri de neimaginat ale boierimii sau ale slujbașilor venali și cruzi.

Următorii doi ani au fost încărcați de eforturi deosebite pe plan european, pentru recunoașterea și pe plan internațional a actului politic al unirii, care transforma principatele într-un stat unitar. Cum Austria și Poarta Otomană protestau pentru nerespectarea Convenției de la Paris, a fost necesară o nouă Conferință Europeană, în capitala Franței, între aprilie și septembrie, timp în care noua oștire moldo-munteană și-a fixat loc de tabără la Florești, între Ploiești și  Câmpina, gata să răspundă oricărei intervenții armate, din afară.

Și de această dată, pe 25 august/7 septembrie, a fost acceptată realitatea „de facto”, singura concesie făcută celor două puteri protestatare, Imperiul Otoman și cel Habsburgic, fiind desemnarea, în perspectivă, a unui principe străin, ceea ce, în urma uneltirilor, s-a și reușit, prin detronarea lui Cuza, în noaptea de 11 spre 12 februarie 1866.

Cei 7 ani de domnie ai fostului colonel, Alexandru Ioan Cuza, au dus tânărul stat pe calea modernizării lui, impunându-se, la nivel european și mondial, în urma denumirii sale, din 1862, ca ROMÂNIA.

Ca o sinteză a acestui demers istoric, versurile lui Vasile Alecandri sunt vii și astăzi, făcând să vibreze inimile românilor de pretutindeni:

„Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pamântul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,

Vină să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire,

Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptura și de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grabire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare

Și să vadă sfântul soare,

Într-o zi de sărbătoare,

Hora noastră cea frățească,

Pe câmpia românească!”

Cârnați de casă cu câte 8 substanțe chimice!

Cârnați țărănești cu câte 7 substanțe chimice!

Cârnați de grătar cu câte 4 tipuri de conservanți!

Cârnați cu soluție de dezghețare a drumurilor!

La 88% din cârnații afumați analizați s-a folosit fum lichid sau aromă de fum!

La 84% din cârnații analizați s-a folosit conservantul nitrit de sodiu!

La 55% din cârnații analizați membrana folosită este artificială, adică realizată din alginat de sodiu, celuloză, gumă de guar, lactat de calciu, clorură de calciu, colagen de vită și coloranți.

40% din cârnații analizați au în compoziție fosfați!

40% din cârnații analizați conțin apă din belșug! 37% din cârnații analizați conțin coloranți obținuți din insecte (coșenile)!

La numai 37% din cârnații analizați apare menționat procentul de carne din compoziția acestora pe etichetă!

34% din cârnații analizați conțin extracte de condimente!

La 28% din cârnații analizați, aroma și gustul au fost intensificate cu glutamat monosodic!

27% din cârnații analizați conțin proteină vegetală din soia!

Numai 8% din cârnații analizați nu conțin aditivi alimentari! Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România) membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat 116 tipuri de cârnați comercializați în marile structuri comerciale și în magazinele unor producători de produse din carne. Acest studiu face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familiile lor.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

Nu multe sunt alimentele pe care românii le evocă atât de frecvent și cărora le asociază înțelesuri atât de variate cum este cazul cârnaților. Generația mai tânără se arată mai detașată de acest omniprezent  articol alimentar din alimentația generației mature și al celor trecute. Tradițiile culinare de iarnă ale românilor au rezervat un loc special acestui produs pe mesele de sărbătoare, în tradiția uratului de sărbători (…/Iară nouă să ne dați / Vreo cinci meter de cârnați“/…) unde era considerat un dar de frunte pentru traista cetelor de urători, la fel de important era și pe mesele nașilor primit plocon de la finii care îi vizitau la sărbătorile de iarnă după îndătinatele tradiții. Podurile caselor se umpleau în Ajunul Crăciunului cu lanțuri de cârnați pe prăjini la destulă înălțime încât micile vietăți de pe lângă casă să se uite cu jind, niciunul să ajungă. Acolo se afumau câteva zile în șir, cu pauzele socotite, până ajungeau să capete nuanțe și miresme răscolitoare, greu tare de uitat… Nu mai puțin au fost și vor rămâne apreciați cârnații de către călătorii de plăcere sau cu interes, care ajung la vreun han ori cabană istoviți de efort și acolo se dreg cel mai bine cu ce altceva decât cu cârnați („Mama Jana-i cu potolul / Pentru toți studenții frați…/ Ce să meargă la pileală / Decât varză cu cârnați!…- Cântec de cabană“ din vremea munților umblați).

Toate popoarele lumii au vechi tradiții în materie de cârnați (deși europenii pretind că originea cârnaților este… europeană): cârnații sunt venerabilii strămoși, cu familie mare în vechime, ai mezelurilor de mai târziu; piața actuală, năpădită de cosmopolitisme alimentare, continuă să ofere nenumărate feluri de cârnați, spre marea bucurie a celor care îi apreciază și pentru preluarea interesului față de acest produs de către consumatorii tineri. În tradiția românească, se regăsesc deopotrivă: cârnați cruzi, cârnați crud-uscați și foarte multe feluri de cârnați afumați (cruzi ori uscați). În partea de sud-vest sunt vestiți Trandafirii (simbol drag oltenilor; se fac din carne de porc), în partea de vest și Transilvania sunt răspândiți cârnații virsli (din carne de oaie și de capră/vită, picanți), alături de multe feluri de cârnați de porc, vită sau amestec. În sudul și estul țării s-au afirmat, pe lângă cârnații de porc, și o specialitate care și-a asigurat recunoaștere europeană: Cârnați de Pleșcoi – Buzău (trași în mațe de oaie subțiri, uscați, afumați cu fum de lemn de foioase, din carne de oaie și vită, uneori și cu sau numai cu carne de capră, în care se adaugă sare și condimente după tradiția veche, între care usturoiul, ardeiul iute, cimbrul, busuiocul, măcrişul, mărarul, hreanul, seminţele de mac ș.a.), despre care lasă valoroase informații însoțite de legende istoricul Marius Constantinescu. Tot în această zonă sunt bine cunoscute două feluri de cârnați aplatizați: babic (carne de vită și de oaie în părți egale) și ghiudem (din carne de oaie predominant și carne de vită/capră). Top 5 cârnați afumați:

Cârnați Chevos, produs fiert afumat (100 grame produs finit s-a obținut prin prelucrarea a 109 grame carne de porc);

Cârnați cu boabe de muștar, produs afumat (96,57% carne porc) Angst;

Cârnați cabanos, produs fiert și dublu afumat (72% carne de porc, 20% carne de vită) CIA Aboliv;

Cârnați de casă, produs fiert și afumat (87,2% carne porc) Angst;

Cârnați cu șuncă, produs fiert și afumat (80% pulpă de porc) Smithfield Prod.

Top 5 cârnați subțiri:

Cârnați sticks cu chilli Morliny, produs iute, fiert, afumat și uscat (100 grame de produs s-a obținut prin prelucrarea a 183 grame carne de porc) Animex Foods Polonia;

Cârnați sticks picanți Pick, produs crud-uscat maturat (100 grame de produs s-a obținut prin prelucrarea a 153 grame carne de porc) Pick Szeged Ungaria;

Cârnați snack clasic Pick, produs crud uscat afumat (100 grame de produs s-a obținut prin prelucrarea a 142 grame carne de porc) Pick Szeged Ungaria;

Cârnați sticks oitza, produs crud-uscat (100 grame de produs s-a obținut prin prelucrarea a 140 grame carne de oaie) Doi Olteni Filiala Tg. Jiu;

Cârnați sticks căpritză, produs crud-uscat (100 grame de produs s-a obținut prin prelucrarea a 140 grame carne de capră) Doi Olteni Filiala Tg. Jiu.

Top 5 cârnați crud-uscați după cantitatea de carne folosită pentru a obține 100 grame produs finit:

Cârnați Baranya (100 grame produs finit s-a obținut prin prelucrarea a 160 grame carne proaspătă de porc) Belje Croația;

Chorizo (100 grame produs finit s-a obținut prin prelucrarea a 155 grame carne de porc) Caroli;

Chorizo de porc condimentat (100 grame produs finit s-a obținut prin prelucrarea a 142 grame carne de porc) Cora;

Cârnăciori bănățeni (100 grame produs finit s-a obținut prin prelucrarea a 130 grame carne de porc) C+C Resița;

Cârnați uscați Premium (57% carne porc, 17% slănină și 5% carne vită) C+C Resița.

Top 5 cârnați fără chimicale:

Cârnați de Pleșcoi proaspeți (carne oaie 85%, carne vită 15%) Gabioti;

Cârnați de porc Maestro (pentru 100 grame de produs finit s-a folosit 110 grame carne de porc) Caroli;

Cârnați ardelenești (carne porc 86,99%) Angst;

Cârnați căprioară Bunătați de Secuime (carne căprioară minim 51%) Authentic Meat;

Cârnați cerb Bunătăți de Secuime (carne cerb minim 51%) Authentic Mea.

„Din păcate, cârnații comercializați în hipermarketuri și în magazinele producătorilor de produse din carne, cu mici excepții, nu mai au nimic din consistenţa, savoarea, gustul şi elementele nutritive ale acestui tip de produs aşa cum era fabricat în urmă cu câteva decenii. Dintr-un preparat cu o structură consistentă care se obţinea numai din cărnuri de porc, oaie, capră și vită de calitatea I, slănină de porc, condimente naturale şi sare, astăzi, cele mai multe tipuri de cârnați, conțin carne separată mecanic, proteină animală, extracte vegetale, hidrolizate proteice vegetale, fibre vegetale, uleiuri vegetale, amidon, soia, apă şi chimicale din belşug. La alegerea unui tip de cârnați trebuie să aveţi în vedere atât cantitatea de carne din respectivul produs, cât şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați și conținutul de sare. Recomand evitarea acelor sortimente de cârnați care au în compoziție aditivi alimentari, precum monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, anumite mărci de cârnați nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

S.C. RAJA S.A. aduce la cunoştinţa tuturor abonaţilor că miercuri, 24 ianuarie 2018, dispeceratul, echipele de intervenţie, dar şi reprezentanţii societăţii care asigură buna desfăşurare a proceselor de alimentare cu apă şi preluare a apelor uzate vor lucra în program normal. Apelurile către telefoanele dispeceratului 0241/924 vor fi preluate non-stop. Echipele de intervenţie vor acţiona cu promptitudine, pentru ca toate avariile sau disfuncţionalităţile apărute în sistemul de alimentare cu apă să fie remediate în timp util, iar abonaţii societăţii să poată beneficia de serviciile noastre la parametrii optimi.

Singurul serviciu care îşi va modifica programul de lucru este cel al casieriilor RAJA. Astfel, abonaţilor interesaţi să îşi achite facturile la apă potabilă şi canalizare le facem cunoscut faptul că miercuri, 24 ianuarie 2018, toate casieriile RAJA vor fi închise. Începând de joi, 25 ianuarie 2018, casieriile își vor relua programul normal de lucru.