„Tata merită să trăiască. Ajutați-mă să îl salvez!”

„Dragi cititori, aceasta este povestea tatălul meu si, totodată, strigătul meu de ajutor. El are 53 de ani și merită să trăiască…

În 2010, tata a suferit un atac de inimă în timp ce se afla în străinătate. Se afla în avion și a fost necesară o aterizare de urgență în Etiopia, unde i-a fost montat un defibrilator. Când s-a întors în România, a continuată să aibă probleme cu inima, dar și un edem pulmonar (plămânii i se umpleau cu apă și nu putea respire). De fiecare dată era dus a Urgențe, i se scotea apa din plămâni și era trimis acasă. A trecut prin tot acest iad o perioadă lungă de timp, până când un prieten, un adevărat înger, a reușit să ne ajute să îl putem transporta în Germania, pentru o operație pe cord. Medicii din Germania i-au salvat viața, la începutul anului 2011.

Întors în România, recuperarea sa a depins aproape numai de el. Doctorii români i-au schimbat medicamentația dată de specialiștii germani, fapt care a dus la apariția unor reacții adverse. S-a documentat singur, și-a cumpărat propriul echipament pentru a se putea monitoriza și, în final, a reușit să își prelungească singur viața pentru șapte ani.

În 2018 tatăl său, bunicul meu, s-a îmbolnăvit. Tata a insistat să plece să aibă grijă de el. Stresul, nopțile nedormite și efortul fizic au dus la un al doilea atac de cord. L-am dus la spitalele din România – în Constanța, București… le-a luat medicilor foarte mult timp să îi pună un diagnostic, în condițiile în care situația lui se înrăutățea de la zi la zi. I-a fost pus un stent și i s-au dat și mai multe medicamente. Acestea i-au făcut mai mult rău, i-au slăbit organismul. A făcut și o infecție al cărei tratament a necesitat administrarea unei cantități foarte mari de antibiotic, ce i-au dat peste cap sistemul imunitar. Între timp, bunicul meu a murit, iar tata era atât de slăbit, încât nu s-a putut duce la înmormântare.

După ce cardiologul său i-a spus că problemele de sănătate pe care le are nu provin de la inimă și că nu are nevoie de un dispozitiv ventricular și nici de operație… brusc, ni s-a spus, vineri, 21 decembrie, că, totuși, cu inima are probleme, dar că acestea sunt atât de mari la ora actual, încât nu se mai poate face nimic și că trebuie doar să așteptăm să moară…

Am făcut tot ce ne-a stat în putință, ne-am adunat toate resursele financiare. Toi prietenii noștri și familia ne-au trimis bani și am plătit o ambulanță privată, cu toate dotările, care să îl transporte în Germania, la aceeași clinică une i-a fost salvată viața, în 2011. Ambulanța a plecat pe 24 decembrie și a ajuns a doua zi. Fiind, însă, perioada sărbătorilor, a trebuit să aștepte mult până să fie consultat și ajutat. Astăzi am primit un răspuns: nu se poate face nimic altceva decât să I se monteze o inimă artificială, în așteptarea unui eventual transplant.

Operația este incredibil de scumpă: în jur de 200.000 de euro. Tata este încă foarte tânăr, are doar 53 de ani și este un luptător și un om bun… întotdeauna i-a ajutat pe cei din jur, de multe ori sacrificându-se pe el însuși pentru familie. Tata merită să trăiască și nu merită să fie tratat, astfel, în România.

Eu, fiica lui, vă rog să mă ajutați să îl salvez! Dacă această poveste va ajunge la cât mai mulți oameni, poate avem șansa să îi salvăm viața.

Vă mulțumesc!…

Elena Marin”

Toți cei care puteți sprjini, cu oricât de puțin, la salvarea vieții domnului Marin, puteți dona în contul deschis pe numele fiicei sale, Elena Marin, RO41INGB0000999902769717.

Puteți accesa și următoarea pagină, pentru donații: https://gogetfunding.com/salvati-viata-tatalui-meu/?fbclid=IwAR3Ljov4J0u9eLGyA_ho9VD2vJpfnPEaL3paD9fTBs4mtEG9Yr9uG7x83Sc

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*