Naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Tradiţii şi superstiţii de Sânziene

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Ioan este nume iudaic – „Iohanan” prescurtare din Iehohanan si inseamna „Dumnezeu s-a milostivit”.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Creştinii din România sărbătoresc în fiecare an, pe 24 iunie, Sânzienele. În popor, se credea că noaptea care preceda ziua de Sânziene este una magică în care toate minunile sunt posibile.

Tot în această noapte atât forţele binelui cât şi cele ale răului ating apogeul. Creştinii din Moldova se roagă în această zi la moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând că astfel vor scăpa de necazuri, suferinţe dar şi de boli.

Numele de Sânziene provine de la zeiţa romană Santa Diana, patroana vânătorilor şi a pădurilor. Totuşi, Sânzienele sunt cunoscute şi sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele (această denumire este folosită în special în sudul ţării). Semnificaţia acestei sărbători este una a iubirii şi a fertilităţii.

Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sânzienele încep să danseze. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei dar şi a poftei de viaţă.

Dacă ar fi să ne luăm după legende, acestea spun că sânziene sunt nişte fiinţe foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în păduri. Acestea se prin în horă şi conferă florilor sau buruienilor întrebuinţări deosebite. Plantele devin de leac, care să ajute oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile. Mai mult, în noaptea aceasta, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cânta şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite şi contribuie la înmulţirea animalelor şi a păsărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, Sânzienele tămăduiesc bolnavii şi apăra semănaturile de grindină.

Există superstiţia conform căreia persoanele care nu le sărbătoresc corespunzător această zi vor ajunge să supere Sânziene. Acestea se răzbuna pe femeile care nu sărbătoresc aceasta celebrare, pocindu-le gura. Totuşi, nici bărbaţii nu scapa uşor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare.

În unele regiuni din ţară încă se ţine tradiţia de Sânziene, când fetele mari culeg flori de sânziene de pe câmp şi le împletesc cununi. Mai apoi, fetele le aruncă peste case coroniţele. Iar dacă acestea se lovesc sau ajung să se aghete de horm, acest lucru înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iulie băieţii se adună în cete şi bat satele în lung şi în lat cu flori de sânziene la pălării.

Tot astăzi se alege Drăgaica. Aceasta este aleasa dintr-un grup de şapte fete. Aleasa trebuie să fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar şi cu cea mai bună inima dintre toate. După ce fata este aleasă, aceasta este împodobită cu spice de grâu în timp ce restul tinerelor se îmbraca în alb. Mai apoi, alaiul porneşte prin sat. La rascruri de drumuri fetele fac o horă şi încep să cânte voioase.

Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede că ar avea proprietăţi miraculoase. În multe regiuni ale globului credincioşii cred că dacă te stropeşti cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos şi suplu. Iar dacă te speli cu rouă pe fata vei deveni chipeş şi mândru. Dacă te aventurezi şi te decizi să culegi în dimineaţa sărbătorii rouă de pe frunze de sânziene aceasta va vindeca artroza şi durerile osoase.