După 14 ani, Lumina de la Malul Mării s-a stins la Mangalia. Ediţia de anul acesta nu va mai fi organizată!

Un alt simbol al Mangaliei se stinge, chiar zilele acestea, sub ochii noştri. “Lumină de la Malul Mării” ar fi trebuit să numere, anul acesta, cea de a XV-a ediţie. Aceasta nu va mai avea, însă, loc. Atât Primăria Mangalia, cât şi Protoieria, ne-au confirmat că evenimentul a fost anulat.

„Lumină de la Malul Mării“ nu a avut, niciodată, semnificaţia religioasă cuvenită unei sărbători atât de importante a Creştinătăţii. În schimb, evenimentul era un spectacol în sine, Lumina Sfântă fiind primită de miile de credincioşi – localnici, dar mai ales turişti – chiar pe malul mării. Manifestarea a fost perpetuată, anual, de fiecare dintre administraţiile publice locale care s-au perindat, efemere, la conducerea urbei. A fost promovată, de-a lungul timpului, şi de primărie, de operatorii din turism, dar şi de Arhiepiscopia Tomisului, care a încuviinţat manifestarea, este drept, în ultimii ani, mai cu jumătate de gură.

An de an, mii, poate zeci de mii de persoane au venit să ia “Lumină din Lumină” şi să spună, alături de soborul de preoţi ce a slujit în altarul montat special pentru acest eveniment: “Hristos a Înviat!”

Iată că, în anul de graţie 2016, Lumina de la Malul Mării se stinge, poate, pentru totdeauna. Ia, astfel, calea Festivalului “Callatis”, eveniment blamat de unii, dar care a ridicat Mangalia la rangul de staţiune a distracţiei, mediatizată în toate colţurile ţării, dar şi peste hotare.  Sau pe cea a altui eveniment de anvergură internaţională, uitat, deja, de câţiva ani: Simpozionul Românilor de Pretutindeni, manifestare ce i-a avut invitaţi, în cele câteva ediţii, pe cei plecaţi în amara pribegie a Diasporei, atât de fericiţi că li se spunea, la Mangalia :”Hai Acasă!”

Ori calea fără întoarcere a “Galei Tânărului Actor HOP!”, eveniment în lipsa căruia destinele multor generaţii de tineri artişti, consacraţi acum, ar fi fost, poate, pierdute pentru totdeauna… Gala şi-a luat bocceaua şi a plecat, umilă şi umilită, către o comună neînsemnată, dar cu capacitatea de a-şi calcula beneficiile, în primul rând economice, pe care i le-a aduce o astfel de manifestare.

Anul trecut, în vară, se anunţa şi „marele final“ al Târgului Estival “Carte la Nisip”. Se pare, însă, că organizatorii au strâns din dinţi şi vor încerca, şi anul acesta, să lupte împotriva curentului, a tuturor dificultăţilor financiare şi să continue o tradiţie de aproape două decenii.

Ne place să ne lăudăm că trăim, laolaltă, numai puţin de 40.000 de suflete, ne afişăm aere de municipiu european, căreia i se promite, acum, în prag de alegeri, un viitor nemaivăzut, plin de proiecte europene sau de aiurea, menite să ne ofere, pe tavă, săli de cinema, grădini de vară sau – oau! – o Casă de Cultură burduşită cu cafenele literare ori biblioteci.

Dar ştim cu toţii că, în realitate, suntem oraşul fără niciun teatru, fără un cinematograf. Europeanul municipiu cu o Casă de Cultură devenită, în ani, o Cenuşăreasă ruşinată de straiele mizere, atârnânde şi fetide. Suntem oraşul în care avem generaţii de copii care nu ştiu cum arată, pe interior, o sală de teatru sau de operă. Tinerii de valoare aleg să fugă din calea mocirlei ignoranţei.

Punem, acum, punct, unei tradiţii a Mangaliei. Vom lua, aşa cum se cuvine, Lumină Sfântă din Biserică, iar la malul mării va rămâne lumina amintirii.