Primarul Mangaliei, Cristian Radu, referitor la împrumut: „Dacă aşteptăm să folosim bani din bugetul local, vor trece zeci de ani!”

Şedinţa ordinară a Consiliului Local de marţi după-amiază, ce a generat discuţii aprige referitoare la aprobarea proiectului privind contractarea unui împrumut în valoare de 60 de milioane de lei, a debutat cu un discurs previzibil al edilului municipiului, Cristian Radu.

Întâmpinat în sala de şedinţe a Primăriei cu ropote de aplauze de către un grup de membri şi simpatizanţi PNL, edilul a declarat că ideea împrumutului nu-i aparţine, fără să precizeze însă cine este autorul. „Mai multe localităţi au făcut astfel de împrumuturi, iar noi suntem obligaţi de către cetăţeni şi de către investitorii din turism să modernizăm infrastructura municipiului. Avem 216 străzi şi trotuare care trebuie reparate, dar, în acelaşi timp, avem şi cultură. Nu mă mândresc cu Casa de Cultură şi nici cu Cinematograful „Pescăruş”, abandonat, dezafectat. Mi-aş dori ca locuitorii Mangaliei să nu mai meargă la Constanţa să vadă un film. De asemenea, Policlinica arată foarte urât, cu toalete insalubre, iar ani buni nu a fost racordată la reţeaua de termoficare. Revenind la infrastructură, din bugetul local nu putem face investiţii. Dacă aşteptăm să folosim bani din bugetul local, vor trece zeci de ani! Suntem ca o familie tânără care are de ales între a sta cu părinţii sau între a se muta în casă nouă cu bani luaţi de la bancă. Mai vreau să spun faptul că peste 8.000 de cetăţeni nu şi-au achitat taxelele şi impozitele de ani buni. În plus, subvenţia la căldură pentru fiecare familie este de 1.200 de lei”.

Primarul Cristian Radu şi-a încheiat pledoaria cu o ploaie de acuzaţii aduse consilierilor din opoziţie cărora le-a reproşat faptul că se opun dezvoltării urbei, de parcă voturile acestora ar conta.

După cum se ştie, edilul are majoritatea în Consiliul Local, astfel că 11 din 19 consilieri votează toate iniţiativele domniei sale fără să mişte în front. Tocmai de aceea reacţia domniei sale este cel puţin surprinzătoare, în condiţiile în care având voturile la degetul mic, nu a reuşit, de la începutul celui de-al doilea mandat, să mişte ceva în municipiu.

Pe de altă parte, zelul şi efervescenţa câtorva dintre liberali frizează ridicolul. Înţelegem, sunt docili, supuşi, cu lecţia învăţată de la partid, dar să nu-i laşi pe opozanţi să deschidă gura, să întrebe, să se lămurească, să primească documentaţia completă supusă aprobării seamănă cu un pui de dictatură.

Nu în ultimul rând, este un mister unde ajung banii bugetului local, deloc sărac, având în vedere faptul că Mangalia încă duce lipsa unor unităţi de învăţământ care să nu-i mai oblige pe elevi să înveţe în două schimburi, încă nu există suficiente săli de sport, încă oraşul are un aspect gri, abandonat, încă atragerea investitorilor se lasă aşteptată.