Pe 30 ianuarie sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur
Bogati în viaţa lor datorită numeroaselor fapte bune pe care le-au facut, felului atît de frumos în care au scris, dar şi pentru cât de mult au scris, fiecare dintre aceşti mari sfinţi ai Bisericii au în calendar zile separate de prăznuire. Pentru a evita însă dezbinarea credincioşilor, care ajunseseră să considere pe unul din ei mai demn de cinstire,
în secolul al XI lea s-a stabilit ca ei să fie sărbătoriţi împreună pe 30 ianuarie, potrivit crestinortodox.ro.
Îi sărbătorim însă împreună şi datorită culturii lor extraordinare, o calitate ce i-a unit pe aceşti trei sfinţi luminători ai Bisericii care au învăţat ştiinţa veche, păgână, de până la ei, şi au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de înţelepciune şi de idei.
De asemenea, trăind toţi în veacul IV, Sfinţii Trei Ierarhi au înfruntat aceleaşi probleme: lumea păgână care trecea încet către creştinism, apoi numeroasele erezii, îndeosebi erezia lui Arie care a tulburat foarte mult Biserica lui Hrisios şi care câştigase convingând şi pe împăraţii vremii de atunci, mai ales pe fiul lui Constantin cel Mare şi pe Valens, care a fost contemporan cu aceştia; cu sfântul Vasile cel Mare a avut [Valens] nişte scânteieri, nişte dialoguri, încât şi-a dat seama că atunci abia se întâlnea cu nişte episcopi care cu adevărat ştiau să-şi apere credinţa lor, doctrina în care cred şi pentru care mor.
După ani de dispute între comunităţile creştine privind cine este mai mare ca teolog, s-a hotărât ca 30 ianuarie să fie ziua de cinstire comună a celor trei ierarhi. Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat împreună Sfântului Ioan al Evhaitelor şi i-au spus într-un glas:
„La Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, împreunează-ne prăznuirea într-o singură zi.”
Sfântul Vasile cel Mare a apărat dumnezeirea Duhului Sfânt şi a Fiului. În lucrarea „Despre Duhul Sfânt” arată pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii că Duhul este de o fiinţă cu Tatăl şi de o fiinţă cu Fiul. A fost primul care a făcut o distincţie clară între fiinţă şi energie, descoperindu-ne că noi îl cunoaştem pe Dumnezeu doar în lucrările Sale.
Sfântul Grigorie de Nazianz participă la formularea teologică a dogmei Sfintei Treimi. În cele „Cinci Cuvântări Teologice” rostite în capela Sfintei Învieri din Constantinopol, el tratează despre modul în care trebuie făcut teologie, despre Dumnezeu în fiinţa Sa, despre Fiul lui Dumnezeu Întrupat şi despre Duhul Sfânt, demonstrând cu temeiuri biblice că cele trei persoane sunt de o fiinţă.
Sfântul Ioan Gură de Aur pune un accent deosebit pe demonstrarea modului în care Dumnezeu intervine şi lucrează prin pronia Sa asupra Bisericii, asupra vieţii credincioşilor. Sfântul Ioan Gură de Aur pune accentul pe doctrina socială a Bisericii, ne descoperă că nu putem înţelege taina comuniunii Sfintei Treimi dacă nu facem experienţa comuniunii ecleziale.
Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte.
La Congresul Facultăţilor de Teologie din Atena din anul 1936 s-a hotărât ca ei să devină patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic din întreaga lume.
(sursa: cotidianul.ro)
