DNA avertizează după modificarea Codurilor Penal şi de Procedură Penală: Se consacră un tratament penal mai blând pentru cele mai grave infracțiuni, iar abuzul în serviciu nu se mai pedepseşte!

La solicitarea reprezentanților mass media, referitor la modificările  legislației penale adoptate de Parlament la data de 24 aprilie 2019 (Codul Penal, Codul de procedură penală, Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, proiectul de act normativ privind contestația în anulare) Direcția Națională Anticorupție exprimă următorul punct de vedere:

În situația intrării în vigoare, modificările la legislația penală vor afecta în mod substanțial activitatea de urmărire penală și implicit tragerea la răspundere a celor care au săvârșit fapte penale, implicit fapte de corupție sau asimilate corupției.

Concret, modificările adoptate la cele trei legi vor determina următoarele consecințe:

– autorii unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală nu vor mai putea fi trași la răspundere;

– se reduc limitele de pedeapsă pentru anumite infracțiuni ceea va avea ca efect prescrierea răspunderii penale, adică va fi depășit termenul în care autorii acestor fapte vor putea fi pedepsiți;

– se impun condiții suplimentare pentru ca anumite fapte să poată intra în sfera infracțiunilor, prin urmare, numeroase dosare aflate deja pe rol la parchet sau instanțe se vor clasa;

– se introduc condiții suplimentare pentru ca anumite cerințe aprobate prin directive europene, cum ar fi confiscarea extinsă, să poată fi aplicate efectiv, ceea ce va îngreuna recuperarea foloaselor obținute prin infracțiuni.

Nu mai este considerată infracțiune și, prin urmare, nu mai este pedepsită, fapta de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite așa cum este formulată de art. 13² din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Articolul 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu

modificările și completările ulterioare, se abrogă.

Consecință:

Abrogarea art. 13² din Legea nr.78/2000 afectează în mod grav activitatea desfășurată de către Direcția Națională Anticorupție, în condițiile în care există un număr de 1.249 dosare în care a fost începută urmărirea penală in rem sau in personam pentru această infracțiune.

Aproximativ 25% din totalul infracțiunile trimise in judecata de DNA reprezintă infracțiune definită de art. 13²  din Legea nr.78/2000

Prin urmare, dacă întră în vigoare, această modificare ar determina închiderea unui procent important din numărul cauzelor soluționate în prezent de către Direcția Națională Anticorupție.

Mai mult, articolul respectiv transpune în legislația română dispozițiile art. 19 privind abuzul de funcție din Convenția O.N.U. privind Corupția (Convenția de la Merida) ratificată de România. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile infracțiunii de corupție este condiția ca fapta să fie comisă în scopul obținerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul.

Termenele de prescripție se reduc (se micșorează perioada de timp în care autorii pot fi trași la răspundere); se îngreunează modalitatea de întrerupere a cursului prescripției.

Termenele de prescripție se reduc:

„De la 10 la 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;
De la 8 la 6 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;”

Această modificare afectează major activitatea Direcției Naționale Anticorupție, întrucât  infracțiunile care sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție (prevăzute de Legea nr.78/2000) intră în categoria infracțiunilor pentru care se reduc termenele de prescripție.

Consecința: clasarea cauzelor, respectiv încetarea procesului penal.

Acest lucru va produce consecințe mai ales în cauzele complexe cu mai mulți inculpați și cu mai multe infracțiuni

Multe dosare dintre cele aflate în instrumentare riscă să fie clasate, iar dintre cele deja trimise în judecată, multe riscă să fie finalizate cu încetarea procesului penal, pe motiv de prescrierea faptelor.

Practic, prin această modificare, în toate cauzele Direcției Naționale Anticorupție se vor reduce termenele de prescripție, situație în care un mare număr dintre persoanele suspectate pentru comiterea faptelor de corupție vor putea scăpa de răspunderea penală.

Descoperirea și tragerea la răspundere a infracțiunilor de dare de mită și trafic de influență  este extrem de mult îngreunată de noua prevedere ce limitează la un an termenul până la care persoana care a săvârșit fapta, în caz că o denunță, nu mai este pedepsită.

“Mituitorul/făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii acesteia.”

În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb.

Din practică, s-a constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauzele de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a un an nu mai pot fi trași la răspundere.

Nu este indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.
În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936.

Infracțiunile de corupție și cele asimilate, precum și a infracțiunilor de fraudare a fondurilor europene intră în sfera acelora pentru care acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, devine circumstanță atenuantă.

Se consacră un tratament penal mai blând pentru cele mai grave infracțiuni.

De asemenea, aceeași acțiune, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului de către oricare dintre autorii infracțiunii, în cauzele de corupție, determina reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru toți participanții infracțiunii, chiar dacă plata a fost făcută doar de unul dintre aceștia.

Se creează inechitate între inculpați: autorii infracțiunii de furt calificat, spre exemplu, nu beneficiază de circumstanță atenuantă, dar cei care fraudează bugetul Uniunii Europene, da. De asemenea, beneficiază cei care fac trafic cu minori, spală bani, fac trafic de organe.

Nu există decizie CCR, directivă europeană care să justifice amendamentul.

Deși aparent aria confiscării extinse se lărgește și va cuprinde toate infracțiunile cu pedepse mai mari de 4 ani, se introduc condiții suplimentare care îngreunează aplicarea instituției confiscării extinse.

Spre exemplu, nu vor mai face obiectul confiscării extinse bunurile transferate unui membru al familiei sau unui terț, dacă acesta nu cunoștea că scopul transferului este evitarea confiscării.

Se limitează situațiile în care procurorii pot ridica documente sau înscrisuri necesare în investigații penale și, de asemenea, se îngreunează posibilitatea ca organele de urmărire penală să obțină date privind tranzacțiile financiare.

Și prin aceste modificări, se restrânge nejustificat culegerea de probe în cauzele penale, fiind necesară existența de ”probe sau indicii”, față de reglementarea în vigoare care prevede doar condiția ”suspiciunii rezonabile”.

Se restrânge nejustificat posibilitatea acordării statutului de martor amenințat.

“În cazul în care există probe sau indicii temeinice că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.” Prin această modificare se restrânge nejustificat posibilitatea acordării statului de martor amenințat fiind necesar să existe ”probe sau indicii”, față de reglementarea existentă acum care prevede doar condiția ”suspiciunii rezonabile”.