25 NOIEMBRIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ PETRU ELIMINAREA VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR

Activiştii pentru drepturile femeii au stabilit ca ziua de 25 noiembrie să fie dedicată luptei împotriva violenţei asupra femeilor.
Această dată comemorează asasinarea, în 1961, la ordinele preşedintelui Rafael Leonidas Trujillo, a celor trei surori Mirabal – Patria, Minerva şi María Teresa, activiste din Republica Dominicană. Motivul asasinării lor a fost faptul că surorile s-au opus cu vehemenţă dictaturii lui Rafael Leonidas Trujillo.
În acea zi de 25 noiembrie, câțiva ofițeri ai poliției secrete au oprit automobilul în care se aflau surorile Mirabal. Femeile au fost sufocate și apoi bătute, iar mașina împinsă într-o râpă pentru a simula un accident. Patria avea 31 de ani, Minerva 34 de ani, iar María Teresa 25 de ani.
În ţările din Europa, 1/5 dintre femei a fost cel puţin o dată în viaţă subiectul violenţei fizice.

Pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, combaterea violenței în familie reprezintă o prioritate, astfel că, în data de 04 martie 2020, am deschis un nou serviciu dedicat victimelor violenţei domestice – Locuința Protejată Victimele Violenței Domestice, în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020 –„VENUS – ÎMPREUNĂ PENTRU O VIAȚĂ ÎN SIGURANȚĂ”– POCU: 465/4/4/128038, implementat de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Constanţa şi Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, având ca obiectiv specific: „Reducerea numărului de persoane aparținând grupurilor vulnerabile prin furnizarea unor servicii sociale/medicale/socio-profesionale/de formare profesională adecvate nevoilor specifice”. În cadrul proiectului, DGASPC Constanţa a înfiinţat Complexul de servicii pentru sprijinirea victimelor violenţei domestice, care are în componenţă Compartimentul de consiliere Victimele Violenţei Domestice prin grupul de suport, Cabinetul de consiliere vocaţională şi o Locuinţă Protejată.
În primele 9 luni ale anului 2020, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a înregistrat 22 cazuri de violenţă împotriva femeii. Dintre acestea, 14 cazuri au fost de violenţă fizică şi alte 8 de violenţă psihologică.
În acest moment, de serviciile oferite de DGASPC Constanţa în cadrul locuinţei protejate beneficiază trei mămici şi cinci copii.
În rândurile ce urmează vă lăsăm mărturiile a două femei victime ale violenţei domestice, ambele făcând parte din grupul ţintă al proiectului „VENUS – pentru o viaţă în siguranţă”, care au fost de acord să îşi facă publice poveştile de viaţă. Prima dintre ele beneficiază de serviciile oferite de locuinţa protejată din cadrul DGASPC Constanţa iar cea de-a doua face parte din grupul de suport din cadrul Proiectului –„VENUS – ÎMPREUNĂ PENTRU O VIAȚĂ ÎN SIGURANȚĂ”.

1. Aruncată în stradă, noaptea!

„La vârsta de 15 ani locuiam cu familia în Spania şi mergeam la Biserica Adventistă. Acolo, l-am întâlnit pe cel care avea să devină soţul meu. Venea în fiecare zi să mă viziteze în casa părinților mei. Într-o zi, stăteam de vorbă cu el, în camera mea, şi a venit fratele meu care a început să se certe cu el, iar el, viitorul meu soț, l-a bătut.
Părinții mei s-au supărat foarte tare şi m-au dat afară din casă, iar eu m-am dus să locuiesc cu viitorul soț, deoarece eram într-o ţară străină; aveam doar 15 ani şi nu aveam unde să mă duc. La vârsta de 18 ani, am plecat în România şi ne-am căsătorit, apoi ne-am întors în Spania şi, la vârsta de 19 ani, am rămas însărcinată cu fiica mea. Până la nașterea fetiței totul a mers bine, el mă iubea, se purta frumos cu mine, mă vedea ca pe femeia perfectă dar, după nașterea copilului, totul s-a schimbat, soțul meu începând să mă jignească, să mă judece şi să mă bată.
Când fetița avea 2 ani, ne-am mutat cu părinții lui în România. Într-o noapte, m-a bătut şi m-a dat afară, în pijamale, la ora 12. M-a adăpostit o vecină care a chemat Ambulanţa şi Politia. A doua zi am depus plângere la Poliţie împotriva soțului, mi-am luat fetița şi am mers la un Centru pentru femeile maltratate, în București.
Am stat acolo o lună, dar soțul meu mă suna plângând, își cerea iertare şi promitea că nu se va mai întâmpla, rugându-mă să revin la el. M-am împăcat cu el, iar o perioadă ne-a fost bine. Am rămas însărcinată cu al 2 lea copil, un băiețel.
După nașterea copilului au început iar jignirile, amenințările, m-a aruncat din nou în stradă, noaptea, la ora 2. L-am rugat să mă lase să stau până dimineața, deoarece nu aveam unde merge la ora aceea. A doua zi, după ce a plecat la serviciu, am luat copiii şi am fugit la părinții mei, în altă localitate. Soțul meu a aflat unde sunt şi a început să-mi amenințe părinții.
Neavând liniște în casa părinților mei din cauza soțului, m-am mutat la niște prieteni, pentru o perioadă. Neputând să ne mai întrețină, aceștia m-au adus la o Locuință Protejată pentru Victimele Violentei Domestice, unde mă aflu în prezent.
Sunt convinsă că am făcut alegerea corectă plecând din acel mediu violent. Nu a fost ușor. Am încredere că voi reuși să depășesc acest moment greu şi că, în viitorul apropiat, voi avea o viață independentă și liniștită alături de copiii mei”.

2. Am ajuns o victimă. Cum? Nici eu nu ştiu…

„Până la relația cu domnul M., eram ceea ce se poate numi apărătoarea victimelor şi descurajam vehement orice tip de violență susținând în trecut numeroase femei şi fete, victime ale violenței, până am ajuns eu în locul lor. Cum? Nici eu nu știu… M-am simțit prinsă ca într-o vâltoare şi, pe zi ce trecea, m-am afundat mai tare”.
„Părea un băiat din timpurile trecute, cu bun simţ şi respect. La 5 zile după începerea relației a aruncat cu furculița în mine pentru că mămăliga era nefiartă. Spunea că iau totul prea în serios, mai ales astfel de gesturi. Am simțit că nu este în regulă felul în care se comporta, dar nu puteam rupe relația. Aveam 35 de ani. Familia, rudele erau toate în jurul meu cu aceleași cuvinte: familie… ai vârsta… copii nu ai să mai poți face.
În mai 2017 am rămas însărcinată. O sarcină oprită în evoluție. Evident, chiuretaj şi suferinţă. Cel puțin pentru mine! La o lună după chiuretaj m-a lovit. Putin spus doar lovit. M-a umilit. Am chemat poliția. Am fost scoasă din casă eu, cu toate că eu plăteam chiria şi contractul de închiriere era pe numele meu. A ascuns contractul şi eu am fost evacuată. De fapt, mă puteam întoarce, dar cine ar fi făcut-o?
Am plecat la părinți în altă localitate. Într-o săptămână nu a făcut decât să plângă la telefon, să mă roage, să jure că nu se mai întâmplă şi m-a convins să mă întorc. Timp de 1 an de zile nu a făcut un gest greșit şi nici nu a exagerat cu consumul de alcool.
În 2018, m-a strâns de gât până am leșinat. Plecam din țară și aveam valiza la ușă”. „Mi-am revenit din leșin singură şi m-am trezit pe jos, în fata ușii, cu valiza lângă mine. Am apucat mânerul şi am ieșit pe ușă. Timp de o lună şi jumăte nu am vorbit cu el. Îmi scria zilnic. M-am întors în ţară şi ne-am văzut şi iar… m-am întors la „casa noastră”.
De atunci, am stat mult timp plecată. Când eram acasă erau certuri şi reproșuri, controale la telefon. Eu mă apărăm plecând, pentru că nu știam cum să închei relația.
În august 2018 am rămas însărcinată iar. Știam deja că trebuie să termin relația cu el şi căutam o metodă”. „Credeam că, dacă voi sta cu tatăl copilului, va avea sprijin şi nu va fi singură niciodată sau nu atât de mult pe cât am fost eu, copil fiind. Dacă nu ar fi fost asta, cred ca aş fi încă acolo…”
„După ce s-a născut K, a început șantajul că-mi va lua copilul… că nu am nimic… că nu o să am șanse în faţa lui.
Faptul că el mi-a aruncat fata în brațe şi ea s-a lovit de maxilarul meu, în seara cu agresiunea, m-a făcut să înțeleg că nu-i fac un bine dacă rămân acolo.
Astăzi, la 6 luni de când m-am despărțit, cu 2 procese pe rol care par a nu se termina, pot spune că mă mândresc. Am reușit să scap de un individ agresiv şi manipulator. Îmi renovez singură casa, fiica mea este la o creșa privată, nu duc lipsa de nimic… am liniște”.

Red. O.M., P.R. DGASPC Constanţa.