Ajutaţi-o pe Maria să prindă fluturi!

Numele său este acela al Fecioarei, care o ocroteşte şi o poartă în braţe: Maria, fetiţa născută la numai 29 de săptămâni, le-a arătat tuturor, că este o învingătoare. În ciuda previziunilor sumbre ale medicilor, după ce a fost resuscitată mai bine de 15 minute imediat după naştere şi după două săptămâni de viaţă datorată exclusiv aparatelor din Spitalul Judeţean Constanţa, Maria trăieşte. La naştere, celor 1,3 kilograme pe de viaţă, doctorii i-au “ataşat” o mulţime de diagnostice: hemoragie cerebrală, edem cerebral, insuficienţă renală acută, sindrom detresa respiratorie sever, leucomalacie periventriculara bilaterala, ventriculomegalie, retinopatie de prematuritate.

În urmă cu un an, după ce săptămâni întregi agonizase în incubatorul spitalului, Maria a dovedit că este o luptătoare: a învins toate predicţiile medicilor. Părăsea, însă, unitatea medicală cu o nesfărşită listă de diagnostice crunte. “Leucomalacie periventriculara bilaterala gr. III-I, un termen greu de înţeles, dar care m-a lovit, atunci, drept în inimă. Mi s-a explicat că Maria are leziuni, un fel de cicatrice pe creier. Acestora li s-a adăugat deficitul vizual cortical, dar şi crizele de epilepsie, întârzierea globală în dezvoltare şi microcefalia, acestea fiind ultimele diagnostice reliefate de analizele de testele efectuate la Bucureşti. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că micuţa noastră nu poate face tot ceea ce, pentru alţi copii de vârsta ei e normal, ea nici nu vede”, ne spune Mihaela Şoacăţ, mama fetiţei.

“Viaţa cu Maria este plină de zâmbete, de cântece şi multă durere“

A împlinit un an în urmă cu câteva zile, dar trupul sau firav este cel al unui sugar de trei luni. Când am ajuns acasă la ea, Maria se odihnea după o chinuitoare terapie pe care o făcuse la Constanţa. Drumul şi orele de recuperare o istovesc. Chipul îi “înfloreşte”, însă, în momentul în care, în cameră, „curg” melodiile ei preferate: cântece pentru copii.

Cum este viaţa cu Maria? Mihaela, mama ei, ne spune: “Este o viaţă cu multe zâmbete, cu multe cântece, cu multă joacă şi cu multă durere. Evit, de multe ori, să privesc micuţii de vârsta ei, pe care îi văd pe stradă. Îmi dau seama că ea nu face ce fac ceilalţi copii de vârsta ei. În acelaşi timp, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit-o, indiferent de problemele pe care le are. Mă doare, însă, când realizez că nu merge, deşi ar trebui să meargă, că nu poate sta în funduleţ, că ar trebui să mă vadă şi nu o poate face. Sunt sigură că, într-o zi, se va uita în oglindă şi va vedea ce ochişori frumoşi are. Vreau să se poată juca, văzându-şi jucăriile, vreau să se bucure de ceea ce este în jurul ei. Şi, pentru toate acestea vom face orice, dar avem nevoie de sprijinul vostru, al tuturor”.

Mihaela i-a ales numele micuţei cu mult înainte să o nască: “A fost vorba despre un şir de coincidenţe care mi-au dat de gândit şi m-au făcut să înţeleg că nimic nu se întâmplă pur şi simplu. În momentul în care am aflat că voi avea o fetiţă am decis că va purta numele Fecioarei Maria, pentru ca aceasta să o ţină, mereu, în braţele ei şi să aibă grijă de ea”.

Micuţa poate începe recuperarea la Clinica de Reabilitare din Truskavets

Maria are şanse reale de a putea merge, de a putea vedea, de a putea “prinde fluturi”, cum spune mama ei. Însă, pentru aceasta, ea va trebui să treacă prin ani de terapii şi şedinţe de recuperare. Care, toate, costă. Pentru unii, cei ce dispun de bani, extrem de puţin. Pentru familia Mariei, ce trăieşte într-un apartament închiriat şi supravieţuieşte, strict, din ceea ce câştigă tatăl, Sorin, sumele sunt exorbitante.

“Terapiile de care are nevoie sunt multe şi costisitoare. Trebuie să facem multe drumuri, în ţară, dar şi în străinătate, ceea ce necesită, din nou, bani mulţi. Am reuşit, până acum, să acoperim nevoile Mariei, dar cerinţele ei devin din ce în ce mai mari. Chiar astăzi am primit răspunsul de la Clinica Internaţională de Reabilitare din Truskavets, Ucraina, unde am fost admişi pentru a beneficia de tratament şi terapii, pentru două săptămâni”.

Deocamdată, însă, părinţii Mariei nu destule fonduri pentru a efectua deplasarea şi pentru a-i oferi copilului tratamentul de care are atâtă nevoie. “Pentru a ajunge la clinică avem nevoie de cel puţin 5.000 de euro. Oxigenoterapia hiperbară, recunoscuta pentru ameliorarea epilepsiei ne costă 6.000 de lei/15 şedinţe. Însă este posibil să avem nevoie de mai multe. Reabilitarea biomecanică avansată este un alt program al cărui cost ajunge la 1.800 de euro”.

Pentru începutul lunii mai, două săptămâni de recuperare la Centrul N. Robănescu din Bucureşti, unde i se vor face Mariei şi RMN precum şi teste genetice, costă alţi aproximativ 5.000- 6.000 de lei. Acestea sunt necesităţile urgente ale Mariei, pentru care micuţa nevoie de ajutorul fiecăruia dintre ce pot întinde o mână de ajutor. Fiecare bănuţ înseamnă încă o şansă acordată Mariei. Un pas făcut către un copil spre a îi oferi bucurie. O mângâiere ce îi poate reda vederea…

Contul Bancar BCR , filiala Mangalia, în care se pot face donaţii este:
RO84RNCB0811145231610001 – Șoacăț Mihaela (mama Mariei)
Codul Swift pentru cei ce doresc sa doneze din strainatate este : RNCBROBU

https://www.facebook.com/groups/1417268355255949/