Creştin ortodocşii sărbătoresc, astăzi, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Creştin ortodocşii sărbătoresc, an de an, la 21 noiembrie, după prima săptămână a postului Crăciunului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, mare praznic împărătesc, în amintirea zilei în care, Sfinţii şi Drepţii Părinţi, Ioachim şi Ana, au condus-o pe Preasfânta Fecioară Maria la Templul legii. Sinaxarul ne spune că “praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreuna cu bărbatul său Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi făgăduindu-se ca, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii (…) Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
Cum a fost condusă Sfânta Fecioară spre Templu? Cine a însoţit-o înălţând cântări din Psalmii lui David? Aflăm într-una din predicile părintelui arhimandrit Cleopa: “După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au adunat multe copile nevinovate şi curate, de o vârstă cu dânsa şi mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe aceasta copilă sfântă până la Ierusalim, cu făclii aprinse în mâini, cu cântări şi cu psalmi. Şi au pornit din Nazaret spre Templul din Ierusalim, cale de peste 150 km, mergând trei zile în şir. Şi era o minune mare şi prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuită din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David şi cele ce se potriveau cu această mare taină şi ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicând aşa: «Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.» (Psalm 44, 12).
Sărbătoarea, după cum spune Sinaxarul, s-a făcut într-un chip minunat, şi a fost cuprinsă în Postul Crăciunului, înaintea Sărbătorii Bucuriei, când Cuvântul Lui Dumnezeu S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat din Maria Fecioara şi S-a făcut Om.
Sfânta Fecioară a fost întâmpinată la Templu de preotul Zaharia, şi a rămas aici doisprezece ani, “cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil”. După 12 ani, Născătoarea de Dumnezeu, a fost încredinţată lui Iosif, “ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel”.
Cum sărbătoarea este situată în Postul Crăciunului, Biserica a rânduit dezlegare la peşte.
În lumea satului românesc, sărbătoarea este cunoscută ca Vovidenia , Obrejenia sau Ovidenia, termen ce provine de la rusescul “văvedenie” (intrare). Se zice că de la această dată ar debuta iarna, fiind, totodată, ziua în care “s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie”. Ţăranii consideră că în noaptea de Ovidenie s-ar deschide cerurile, animalele ar grăi pe înţelesul oamenilor, iar comorile ascunse ar putea fi descoperite fiindcă ard cu flacără albastră.
(jurnalul.ro)
