Deși săracă și fără nicio oportunitate, Mangalia este atât de vânată, încât riscă să ajungă trofeu pe un perete străin!

Mangalia nu are un cinematograf! Mangalia nu are o Casă de Cultură care să ofere condiții optime! Mangalia nu are fabrici, uzine ori microîntreprinderi cu duiumul! Mangalia nu are stațiuni atractive! Mangalia nu are infrastructură! Nici măcar utilități sau străzi asfaltate! Mangalia nu are în derulare investiții finanțate de Uniunea Europeană! Mangalia nu are

after-school, săli de sport polivalente, posibilități de distracție, evenimente cultural-artistice frecvente! Mangalia nu are oportunități pentru copii și tineri și nici facilități pentru agenții economici!

Mangalia nu are prezent confortabil, nu are viitor previzibil, optimist, liniștitor!

Și atunci, de ce atâta hăituială? De ce atâta dorință arzătoare de a o prinde în pumnii puterii?

Zilele trecute, am asistat, pentru a doua oară, la o situație halucinantă, cu riscul să devină o obișnuință la fiecare patru ani.

În 2012, nimeni nu se gândea și nu se aștepta ca alegerile locale să fie reluate. Iată, că s-a întâmplat, iar scopul a fost atins.

În urmă cu câteva zile, cumva, istoria s-a repetat. Cursul unor lucruri a fost deviat, tot cu un scop. Candidatul la funcția de primar al PSD Mangalia, Paul Foleanu este împins pe tușă și introdus în terenul electoral Bogdan Maganu, nume cu care ”suporterii” cu drept de vot nu erau pregătiți.

S-a produs șocul, au început comentariile, au răsărit zvonurile și au fost rostite motivele. Mandatul de primar trebuie câștigat nu după voia cetățenilor, ci după voia celor înarmați cu butoane cu rază lungă de acțiune!

Ceea ce se reproșează actualului edil, cu șanse mari de obține un nou mandat, tocmai datorită acestor mutări mai mult sau mai puțin surprinzătoare, este faptul că orașul pe care îl conduce reprezintă pentru domnia sa doar un loc de muncă, nu o zonă în care și locuiește. De aici, și lipsa unei preocupări concrete pentru redresarea orașului, care nu se prea poate lăuda cu realizări în acest mandat. Aceeași etichetă stă și pe ”fruntea” echipei sale, alcătuită din membri care stau la Constanța, București ori în alte zone străine de Mangalia.

În plus, pe unele site-uri, pe rețelele de socializare sau chiar pe stradă se avansează ideea că aceste decizii de ultim moment ar aduce beneficii și altor persoane fizice sau juridice la fel de străine de Mangalia, dar ale căror interese în zonă ar fi uriașe.

Și atunci, rămâne întrebarea, ce comori ascunse are vânatul numit Mangalia, ce fildeșuri, blănuri rare, ori cromatică unică deține într-atât, încât vânătorii se îmbulzesc, aici, mai ceva ca într-un safari african?!