DRUMUL CĂRȚII, CU AURUL TOAMNEI ÎN FILE

de Emil-Corneliu Ninu

Sub oblăduirea „Verii de noiembrie” blagiene, eu și fratele meu, Ninu George, președinți ai Subfilialei Mangalia a Asociației Naționale CULTUL EROILOR „Regina Maria” și, respectiv, „Alianța Demnității Noastre”, am hălăduit pe plaiurile fraților de peste Prut, fiind noi replică vie, peste ani, a legendarului Badea Cârțan.
La volanul mașinii, cu mine „de-a dreapta”, după trecerea Dunării cu bacul, la Galați, și a graniței româno-moldave, am ajuns, cu greu, la „Casa Limbii Române” din Căușeni, unde ne-a întâmpinat distinsul nostru coleg de breaslă și director, dl profesor Valeriu Ostaș.

Din păcate, nu am apucat să derulăm, așa cum am fi vrut, amintirile legate de marea sărbătoare a „Zilei Limbii Române” (30 august) sau de participarea mea la festivitățile din câteva unități școlare, cu ocazia deschiderii anului de învățământ (3 septembrie), căci începuse să se întunece, dar cu un ceai tot ne-am delectat. Pachetele de cărți l-au bucurat nespus, făcându-le loc între celelalte surate, mai mult sau mai puțin spilcuite.
Cu greu ne-am despărțit de dlui, dar, împinși de la spate de „timpul care părea că nu mai are răbdare” cu noi, ne-am îndreptat spre capitala țării, Chișinău, nu fără peripețiile încurcării căilor de ajungere la Academie, locul de întâlnire cu o adevărată personalitate a culturii și literaturii moldovene, dl profesor universitar Ștefan Sofronovici, pe care am avut norocul să-l întâlnesc la cursurile de vară de la Constanța ale „Uniunii Scriitorilor de Limba Română”.
De aici, avea să ne fie un minunat ghid sufletista poetă și președinte al amintitei asociații, doamna Diana Ciugureanu, al cărei prenume părea predestinat, căci am pornit, într-o adevărată vânătoare, nicidecum cinegetică, ci de „oameni” adevărați, pe care am avut bucuria să-i întâlnesc și chiar să-i reîntâlnesc.

Nu ne-a împiedicat nicidecum întunericul, nici fireștile, de acum, rătăciri pe unele porțiuni de șosea. Așa se face că, pe la miezul nopții, deja năvăleam, înfrigurați și însetați, în căldura casei părintelui Ghenadie Pereteatcu, din Băxani, locul unde dlui păstorește, la propriu și la figurat, ca preot și primar, sufletele locuitorilor acestei mirifice așezări. Descărcându-ne, și aici, de o altă parte a încărcăturii noastre, cărți și jucării, după cina îmbelșugată și vreo cinci ceasuri de odihnă, dis-de-dimineață, luând în grabă micul dejun, am avut fugara ocazie de a călca pragul unei biserici, unde, ca nicăieri, pe unde am poposit, în țară și peste hotare, ne-am simțit, dintr-odată, într-un lăcaș cu totul și cu totul familial, deci mai mult decât familiar. Picturile, tablourile, candelabrele, catapeteasma, jilțurile păreau că ne vorbesc de la sine și ne invită să ne așezăm, pentru liturghie. Surpriza făcută nouă a fost o cântare religioasă, cu laitmotivul recunoștinței aduse Domnului, interpretată de dlui și consoarta dlui, prezbitera Tatiana. Că omul sfințește locul ne-a dovedit-o grija dlui pentru comunitate, cu o mulțime de construcții noi, dar și vechi. Astfel, „Muzeul Satului”, amenajat într-o casă bătrânească, păstrează o mulțime de obiecte, donate de credincioși, de la covoare, lămpi, unelte, fotografii, monede, uniforme de școlari, oale și ulcele etc., etc., până la o unealtă arhaică de măcinat, așa cum mai văzusem, cândva, și prin părțile Gorjului și ale Dobrogei.
Ne-am îndreptat, în continuare, spre Soroca, cu același ghid făcător de minuni, doamna Diana Ciugureanu, ale cărei rădăcini coboară adânc în istorie, până la Daniel Ciugureanu, unul dintre semnatarii actului Unirii Basarabiei cu România (alături de Ion Inculeț și Constantin Stere), primul său ministru al României Mari, mort în închisoarea de la Sighet.

La Liceul Teoretic „Ion Creangă”, am avut deosebita plăcere de a fi în mijlocul cadrelor de Limba și Literatura Română, care, tocmai dezbăteau o temă interesantă despre temele date elevilor pentru acasă, împreună cu doamna inspectoare Mariana Doboșeriu, fosta noastră colegă de la Școala Gimanzială „Gala Galaction” din Mangalia. Cu această ocazie, a fost înmânată doamnei inspector tabloul înrămat „Cărțile trec Prutul”, având la bază pictura bunului nostru prieten și pictor din Mangalia, Niculae Găgeanu, ale cărui compoziții sunt cunoscute de mult în țară și peste hotare. Vorbind despre actul donării cărților, am subliniat efortul și importanța gestului făcut de mulți dintre foștii posesori ai volumelor, locuitori nu numai ai Mangaliei, dar și ai Constanței. În acest sens, numele unor persoane, precum Liana Naum, directorul Cercului Militar, domnii Bodnărescu, Olaru ș.a., din orașul nostru, sunt pilde demne de urmat. Totodată, a fost subliniat faptul că acest prim transport va fi urmat de un altul, masiv, cât de curând, prin bunăvoința Primăriei noastre. Cu mult interes, au fost ascultate detaliile concursului inițiat de noi, deja internațional, ajuns la cea de-a VII-a ediție, „Eroul din familia mea”, cu atât mai mult cu cât marele trofeu, cel de la categoria „Liceu”, a fost câștigat de eleva Vicol Roxana din Anenii-Noi, Republica Moldova, ceea ce a făcut posibil un sejur al familiei acesteia, de aproape o săptămână în cel mai vechi municipiu atestat al țării, Mangalia, fosta cetate Callatis. Un argument al istoriei străvechi, al frumuseții și farmecului acestui oraș l-au constituit nu numai numărul omagial al revistei noastre „Mangalianul”, număr dedicat sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, dar și melodia „Colț de real paradis”, al cărei text și muzică ne aparțin.
Continuând călătoria noastră, am poposit, împreună cu doamna inspector Mariana Doboșeriu și cu doamna director al Școlii Gimnaziale „Alexandru Lupașcu” din Volovița, același raion Soroca, unde am fost întâmpinați cu multă bucurie de către dna director Svetlana Rahimov, elevii și cadrele didactice de aici, primind, ulterior, și vizita părintelui Florentin, soțul doamnei Doboșeriu, atât de prins în lucrările de restaurare a bisericii din localitate.
Aceeași atmosferă plăcută, același interes nedisimulat cu care au recepționat mesajele noastre, vizând invitația participării la concursul „EROUL DIN FAMILIA MEA”, cu atât mai mult cu cât patronimul școlii este chiar unul dintre combatanții din Transnistria, căzut, la 19 iunie 1992, pentru independența Republicii Moldova, în evenimentele de la Tiraspol, după destrămarea Uniunii Sovietice.

Am fost bucuroși să aflăm că deja a demarat activitatea de elaborare a unor lucrări literare pe tema propusă.
Atât la Căușeni, cât și la Soroca, am rugat cadrele didactice îndrumătoare să facă dumnealor o primă triere a compunerilor, pentru a stabili primii trei elevi din fiecare raion, care vor putea fi găzduiți într-un sejur de circa cinci zile la mare, la Mangalia.

Mulțumind gazdelor pentru ospitalitatea lor renumită, drumul de întoarcere a fost, parcă, mult mai scurt, discutând despre momentele de neuitat pentru noi, trăite într-un timp aparent redus (două zile), dar căpătând veșnicia amintirilor.

MULȚUMIM, MOLDOVA DE PESTE PRUT, PENTRU TOT CE NE-AȚI OFERIT, TRECÂND CU SFINȚENIE PESTE ACESTE „PODURI DE DOR” ALE EXISTENȚEI NOASTRE COMUNE!