Inedite elemente de tehnică de luptă navală, numai la Muzeul Marinei Militare Mangalia

Chiar la ieşirea din Mangalia, pe drumul către Limanu, este amplasat Muzeul Marinei Militare. O vedetă torpiloare amplasată la intrarea în spaţiul Muzeului, alături de rachete, torpile, elice şi mitraliere navale te îndeamnă să vizitezi unul dintre cele mai inedite instituţii dedicate, în exclusivitate, tehnicii de luptă pe apă.

Mangalia a fost prima localitate unde a funcţionat, în premieră, un muzeu al Marinei Militare Române. Cmdr. (r) Eugen Bulboacă, îşi aminteşte că prima clădire destinată expoziţiei de tehnică de luptă era situată pe malul Lacului Mangalia: „Comandanţii de atunci ai Garnizoanei Mangalia au reuşit, cu greu, să înfiinţeze acel muzeu. Se întâmpla în 1965. Dar, după numai trei ani, toate obiectele strânse au fost mutate la Constanţa, unde, pe strada Traian, a fost înfiinţat Muzeul Naţional de Marină, ce funcţionează, de atunci, în aceeaşi locaţie“.

Tot la mijlocul anilor `60, viaţa Marinei Militare înflorea, la Mangalia. „A fost organizat, aici, Comandamentul Marinei, cu nenumărate unităţi şi subunităţi. Atunci oraşul a devenit cea mai mare Garnizoană de Marină din ţară, titlu pe care şi l-a menţinut până în 1982, când a fost transferată la Constanţa. Prin acest transfer, multe dintre locaţiile unităţilor desfiinţate au rămas disponibile. Aşa s-a întâmplat şi cu sediul actual al Muzeului Marinei Militare Mangalia. După Revoluţie, a fost o adevărată „bătălie“ pentru acest imobil şi pentru terenul lui, presiuni foarte mari din partea sociatăţii civile de a îl prelua“, povesteşte, pentru „Ediţia de Sud”, cmdr. (r) Eugen Bulboacă.

Clădirea a fost, pe rând, gară maritimă, apoi sediul Comandamentului de Brigadă şi, ulterior, infirmierie. La iniţiativa cmdr. (r) Eugen Bulboacă şi după demersuri ce au durat mai bine de doi ani – timp în care acesta a alergat după autorizaţii, dar şi după achiziţionarea de tehnică de luptă – lua fiinţă, Muzeul Marinei Mangalia.

Harta Portului Militar, realizată în onoarea lui Ceauşescu

Proiectul Muzeului a fost schiţat, iniţial, în 2002, după cum spune cmdr. Bulboacă: „Atunci mi-a venit ideea unui muzeu al Marinei la Mangalia. Aveam locaţia, aveam terenul, depozitele erau pline de tehnică de luptă. Proiectul este unul mult mai amplu, cu mult mai multe camere de vizitat decât ne-am putut permite până acum. Muzeul Marinei din Mangalia a fost conceput ca un tot unitar, având forma unui vapor“.

Cu ajutorul Forţelor Navale Române au fost colectate foarte multe piese provenind de la vase care între timp au fost casate şi „tăiate“. Astfel, în exteriorul muzeului au fost amplasate rachete navale (capabile, la vremea lor, să să scufunde o navă de dimensiuni mai mici de lo distanţă de 80 de kilometri), tunuri cu calibre de la 37 de milimetri la 130 de milimetri, mitraliere de 14,5 şi 12,5 milimetri, piloţi automaţi, torpile „secţionate“, al căror interior poate fi uşor de admirat de către vizitatori, mine de contact, aruncătoare de bombe antisubmarine etc.

În interior, muzeul este „gândit“ ca o desfăşurare a unităţilor de luptă, vizitatorii putând să vadă cum arătau hidrolocaţia, radiolocaţia, maşinile de luptă, elementele de navigaţie, de radio, torpilele, bombele, dragele, etc. Tot aici pot fi consultate, pe două panouri, lista comandanţilor Marinei Militare Mangalia şi cea a comandanţilor unităţilor militare din localitate. Pe lângă acestea, turiştii, dar şi localnicii, pot admira o inedită expoziţie de noduri marinăreşti, alături de o planşă enormă, realizată la Şantierul Naval Mangalia, în 1984. „Este o hartă a Portului Militar şi a fost realizată pentru o vizită pe care Ceauşescu a făcut-o la Mangalia“, ne spune cmdr. (r) Eugen Bulboacă.

Inaugurarea oficială a instituţiei a avut loc pe 18 mai 2008, dar muzeul a funcţionat, anterior, mai bine de patru ani.