Pas cu pas, prin stațiuni: buruieni și șantiere, rugină și gropi, oferta unui sezon ratat, și așa, din start!

In timp ce, la Mangalia, duduie, la propriu, utilajele ce sparg și sfărâmă, în mai toate zonele urbei, asfalt și trotuare, deopotrivă, lăsând, în razele soarelui, lucrările începute (poate, pentru a se usca locul, cine știe…?), în stațiuni, mai precis în Jupiter și Neptun, lucrurile par să stea aproximativ la fel. Similitudinea lucrărilor de reabilitare a trotuarelor constă în faptul că acestea au fost începute și lăsate, cum spuneam, la soare, spre „bucuria” extrem de puținilor turiști care au făcut un pariu cu pandemia și au îndrăznit să vină în sudul litoralului și, acum, își rup picioarele pe trotuarele bordurate dar… goale!

Aici se oprește, însă, orice asemănare între cele două stațiuni și Mangalia. La Neptun, de exemplu, aceiași turiști găsesc dalele de piatră din timpul lui Ceaușescu, năpădite de bălării și pline de gropi. Investițiile Elenei Udrea în Neptun, finalizate acum 8-9 ani, a început să plece din loc sau, mai rău, să dispară, la propriu, sub povara boscheților răsăriți pe trotuare.

Litoralul pare un imens șantier, cu o sumedenie de lucrări începute, simultan, și care urmează să fie finalizate (sperăm nu după modelul Evergreen sau Aleea Teilor) mult după ce sezonul estival se va fi terminat.

Un sezon și așa compromis în ochii hotelierilor și în cei ai forței de muncă de pe litoral.

Mangalia are floricele (minunate, colorate, asezonate cu facturi ce apar anual, ca și plantele cu pricina), dar își ciopârțește copacii. Mangalia are șantiere, dar uită să se îngrijească de investițiile deja finalizate. Mangalia are mausoleu în buricul intersecției, dar și un imens șantier demarat în prag de sezon estival, în plin centrul urbei. Și, hai să mai spunem și că Mangalia NU mai are evenimentele costisitoare de anii trecuți, din cauza pandemiei, dar nu e în stare să își răsplătească elevii merituoși, uitând, încă o dată, de acordarea burselor pentru aceștia.