Studiu APC: 3 din 8 români consumă apă nepotabilă! Apă de la robinet sau apă îmbuteliată?
1000 de litri de apă de la robinet costă între 2,94 lei și 4,50 lei!
1000 de litri de apă minerală naturală plată îmbuteliată costă între 720 lei și 1068 lei!
Cu 720 de lei putem cumpăra 248 mc de apă de la robinet, adică apa necesară unui adult timp de 5 ani la un consum mediu de 4 mc pe lună!
1000 de litri de apă de masă îmbuteliată costă 395 lei, dar nu știm ce conține!
În ultimii 17 ani costul apei potabile în București a crescut de 11 ori, de la 0,3967 lei în anul 2000 la 4,50 lei în anul 2017!
1000 litri de apă menajeră costă între 1,09 lei și 4,32 lei!
Temerile majore legate de apa de consum vizează două aspecte: cantitatea de apă viitoare și calitatea apei pe care o folosim, ambele constituind provocări perene. De câteva decenii, toată populația lumii trăiește într-un adevărat vaier referitor la viitorul apei: presa scrisă, radioul, televiziunea, organizațiile de protecție a mediului, școala, instituțiile guvernamentale desfășoară campanii permanente de informare, conștientizare și incitare la atitudine în favoarea grijii față de apă. Se recunoaște că circuitul apei în natură constituie un lanț de procese deosebit de complexe și sensibile, în care acțiunile omului pot avea efecte grave, de durată.
Estimări pesimiste arată că apa va deveni în viitorul apropiat un mijloc în acțiunile teroriste și un element generator de conflicte între țări. Paradoxal, consumul de apă crește într-un ritm care depășește cu mult dinamica demografică, consumul de apă dublându-se la fiecare două decenii. Frecvența crescută a ploilor torențiale și a ruperilor de nori a evidențiat că rețelele de canalizare și preluare a apelor pluviale nu fac față acestor fenomene, revărsările rețelelor de canalizare producând daune uriașe și amenințând sănătatea publică.
În peisajul dezbaterilor pe această temă se remarcă și critici pertinente chiar din interiorul societăților „vinovate“ de această stare de lucruri: orientarea producției alimentare către formule de producție în sistem industrial solicită intens rețelele de apă, fiecare produs care face obiectul de consum sau folosință cotidiană fiind realizat cu cantități incredibil de mari de apă, comparabil cu sistemele clasice de producție (industria casnică, prepararea hranei în casă etc.). Într-un autoproces de conștiință, unii autori occidentali constată că Occidentul importă materii prime agricole din țările sărace care au mari probleme cu apa, importuri care înglobează de fapt uriașe cantități de apă din acele spații atât de încercate și estimează că nu va dura mult până când etichetele produselor din Occident vor menționa și cantitatea de apă consumată pentru realizarea lor.
Instituții implicate în monitorizarea calității apei potabile.
În scopul informării consumatorilor, Ministerul Sănătăţii, prin Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, Raportul naţional asupra calităţii apei potabile. Ministerul Sănătăţii Publice organizează Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, şi administrează baza de date aferentă, aflată pe site-ul Ministerului Sănătăţii Publice.
Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu producătorii, respectiv distribuitorii de apă potabilă, întocmesc şi publică anual Raportul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, privind calitatea apei potabile. Raportul naţional privind calitatea apei potabile va fi notificat Comisiei Europene în termen de două luni de la publicare. Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, aflate pe piaţă sunt notificate la Ministerul Sănătăţii Publice, prin institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara. Ministerul Sănătăţii Publice asigură accesul publicului la formularul electronic de notificare şi la Registrul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor, prin afişarea acestora pe site-ul oficial al Ministerului Sănătăţii Publice.
Obligațiile producatorilor de apă potabilă
Producătorii de apă potabilă distribuită prin sistem public trebuie să asigure accesul populaţiei la datele privind calitatea apei potabile produse, să permită inspecţia de către reprezentanţii populaţiei la orice oră acceptabilă, la cel puţin un birou de relaţii cu publicul, să afişeze programul şi numărul de telefon la care se pot obţine date despre calitatea apei potabile produse şi distribuite. Datele privind calitatea apei potabile sunt disponibile fără plată pentru populaţia deservită de producător, respectiv de distribuitor. Pentru persoanele fizice sau juridice, altele decât cele din zona de aprovizionare a producătorului, respectiv a distribuitorului, se pot percepe taxe pentru obţinerea informaţiilor privind calitatea apei potabile.
Tarifele la apa potabilă și apa menajeră sunt aprobate prin avizul A.N.R.S.C. (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice), după o verificare riguroasă a tuturor componentelor de preț, în conformitate cu regulile din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investițiile în infrastructura de apă și de canalizare, finanțate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile. Tariful trebuie să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiției și o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ținând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condițiile legii.
Un alt cost suportat de către consumatori este cel al apei meteorice sau pluviale. Costul acesteia variază între 0,14 lei/mc (Pitești) și 0,92 lei/mc (București). Conform Contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, stabilirea cantităţii de apă pluvială (Qm) preluată în reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă pluvială comunicată de Autoritatea Naţională de Meteorologie pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator (cu excepţia persoanelor fizice și a asociaţiilor de proprietari/locatari), verificate cu datele din actul de proprietate şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006.
Apele uzate menajere sunt apele de canalizare rezultate din folosirea apei de către persoanele fizice, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare.
Tariful la apa potabilă furnizată în sistem centralizat în primele 10 orașe ale țării
- București – 4,50 lei/mc
- Constanța – 4,46 lei/mc
- Galați – 4,19 lei/mc
- Brașov – 4,09 lei/mc
- Craiova – 3,97 lei/mc
- Iași și Oradea – 3,49 lei/mc
- Timișoara – 3,11 lei/mc
- Ploiești – 3,01 lei/mc
- Cluj – 2,94 lei/mc
Tariful la apa menajeră în primele 10 orașe ale țării
- Constanța – 4,32 lei/mc
- Cluj – 3,39 lei/mc
- Timișoara – 3,38 lei/mc
- Craiova – 3,16 lei/mc
- Brașov – 3,06 lei/mc
- Galați – 2,52 lei/mc
- Oradea – 2,02 lei/mc
- Ploiești – 1,40 lei/mc
- Iași – 1,31 lei/mc
- Bucuresti – 1,09 lei/mc
Costul total al apei (apă potabilă și apă menajeră) furnizată în sistem centralizat, în primele 10 orașe ale țării
- Constanța – 8,78 lei/mc
- Brașov – 7,15 lei/mc
- Craiova – 7,13 lei/mc
- Galați – 6,71 lei/mc
- Timișoara – 6,49 lei/mc
- Cluj – 6,33 lei/mc
- București – 5,59 lei/mc
- Oradea – 5,51 lei/mc
- Iași – 4,80 lei/mc
- Ploiești – 4,41 lei/mc
„Apa constituie un element fundamental pentru punerea în mişcare a tuturor activităţilor chimice care se petrec în corpul omenesc, reprezentând o sursă de energie vitală pentru întreţinerea sănătăţii fiecăruia dintre noi. Cu toţii cunoaştem beneficiile unei hidratări optime, însă nu simţim cu adevărat acest lucru decât în situaţia în care avem gura uscată, fiind singurul semnal de alarmă care ne anunţă tardiv că suntem deshidrataţi sever. Apa este esenţială în acelaşi timp şi pentru circulaţia microorganismelor benefice care populează microbiomul nostru, ridicând prima barieră de apărare în calea invaziei unor agenţi microbieni precum fungii, paraziţii, bacteriile sau anumite tulpini virale. Deshidratarea organismului este asociată deseori de către mulţi specialişti recunoscuţi şi cu creşterea cantităţii de histamină, neurotransmiţător activat în afecţiunile alergice. Absenţa apei la nivel celular creşte în acelaşi timp nivelul acididăţii din metabolism, însămânţând dezechilibrele metabolice şi forţând organismul să apeleze la mineralele alcaline pentru a stinge acest surplus de aciditate. Apa nu poate fi substituită sub nicio formă cu celelalte băuturi precum ceaiurile, băuturile carbogazoase sau cafeaua, considerând că acestea din urmă nu fac decât să se comporte precum nişte agenţi de deshidratare care fac să dispară atât apa în care sunt dizolvaţi, cât şi apa depozitată ca rezerve în alte părţi ale corpului.” Nutriţionist Dumitru Balan, www.vindecadai.ro.
„Este cât se poate de îngrijorător însă că deja o cincime din populația lumii are probleme critice cu apa de consum și peste trei miliarde de oameni nu au acces permanent la apă, iar perspectivele demografice din următoarele decenii justifică panica generată de media mondială în legătură cu acest trist aspect. În acest tablou paradoxal, soluțiile pentru o adecvare salutară a realităților consumului de apă la resursa actuală și viitoare vizează: progrese în domeniul cunoașterii și aplicarea lor în practică; educare constantă a fiecărei generații în direcția formării unui comportament rațional în privința consumului de apă (folosirea judicioasă a apei, evitarea exceselor și a risipei din cauza instalațiilor neîngrijite, colectarea apei de ploaie pentru utilizări potrivite – udare, spălare, atitudine responsabilă față de mediu – evitarea aruncării substanțelor chimice și a medicamentelor în rețeaua de canalizare sau în rezervoarele naturale de apă); formarea unui spirit preventiv în construcția rețelelor și instalațiilor de apă – proiectarea în conformitate cu situații viitoare speciale, anormale; dezvoltarea de tehnologii performante (în instalațiile de incinerare a deșeurilor să se opteze pentru sisteme care asigură recuperarea energiei, a apei și altor substanțe utile); reglementări și măsuri ferme (prin reguli de condiționare a avizelor, de acordare a creditelor, de exercitarea unor activități etc.) care să determine abandonarea practicilor ilicite (conectări neautorizate) și a celor abuzive și iresponsabile; acțiuni susținute de menținere a atenției factorilor decizionali și formatori de opinie față de cauza apei (acțiuni științifice și de propagandă – simpozioane, forumuri ș.a. )” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
„Apa înseamnă viață! Corpul uman poate rezista câteva săptămâni fără mâncare, dar doar câteva zile fără apă. Și asta pentru că este alcătuit în proporție de 60% din apă. Totodată, apa este un element central al tuturor culturilor și civilizațiilor, apa fiind esențială pentru supraviețuire. Accesul persoanelor la apa de băut, gătit și pentru igiena personală, reprezintă astăzi un minim standard de îndeplinit pentru fiecare dintre noi. Cu toate acestea, nu toată lumea are acces la aceste minime cerințe. 748 de milioane de oameni nu au încă acces la surse sigure de apă potabilă, iar 2,5 mld de persoane nu acces la salubritate, la nivel mondial, conform unui studiu OMS. Fiecare produs de care noi ne folosim zilnic, are nevoie de apa:1 coală de hârtie, 10 litri de apă; 500 g plastic, 91 litri de apă etc. Dar, mai întâi de toate, apa trebuie să fie curată, pură, din surse de încredere și să nu ne facă rău. Proporția de apă a corpului variază între 50-60% și este dată în special de consumul de alimente bogate în apă, cum ar fi legumele și fructele și mai apoi de consumul de apă. Mai apoi, cu cât proporția de grăsime a corpului este mai mare cu atât apa este mai puțină. Grăsimea și apa nu se prea au bine! Consumul de apă este important, dar nu într-o cantitate impusă. 2-1,5litri/zi este doar un reper! Apa este importantă pentru toate organele, dar în special pentru organele excretoare, cum ar fi rinichiul și pielea, atât pentru buna lor funcționare cât și pentru aspect, în privința pielii. Apa este vitală, pornind de la banalul spălat pe mâini și până la tradiții, cultură și socializare!” Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al „Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al „Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al „Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).
„Niciun alt aliment nu e ingerat zilnic într-o cantitate așa de mare. Acest lucru ne obligă să acordăm o atenție deosebită apei. În privința calității apei potabile furnizată în sistem centralizat, la nivel național există diferențe mari privind parametrii de potabilitate ai acesteia. Potrivit Institutului Național de Statistică 36,3% din populația României NU este deservită de sistemul public de alimentare cu apă. În privința apei imbuteliate, alegerea unor ape minerale naturale plate în vederea hidratării organismului nu este o opțiune ușoară având în vedere faptul că producătorii nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei după o structură standardizată. Atât timp cât legislația în domeniu nu obligă producătorul de apă potabilă îmbuteliată să declare compoziția chimică după o structură standardizată, nu putem vorbi despre o informare corectă, completă și precisă. În acest caz, consumatorul nu are posibilitatea să aleagă acest produs în cunoștință de cauză, ci influențat de publicitatea producătorilor. În ceea ce privește apa destinată hidratării și pregătirii hranei bebelușilor, legislația în vigoare nu stabilește criterii clare în privința constituienților și valorilor acestora. Din păcate, în mediul rural, în localitățile care nu sunt racordate la sistemul public de alimentare cu apă, încă se mai înregistrează sute de cazuri de copii cu boala albastră generată de intoxicația acută cu nitrați, urmare a preparării hranei cu apă din fântâni nemonitorizate sanitar. Totodată, instituțiile care recomandă utilizarea anumitor tipuri de ape imbuteliate la pregătirea hranei sugarilor nu sunt transparente în privința procedurilor folosite în acest scop. Astfel de produse, ar trebui certificate de către organisme notificate/acreditate de către Ministerul Sănătății/Organismul Național de Acreditare.” conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
