Studiu realizat de către specialiștii APC: Foi de plăcintă cu gaze propulsoare!

Foi fine de plăcintă cu 2 conservanţi!
Foi de plăcintă cu cisteină!
Foi de plăcintă cu glicerină!
Foi de plăcintă cu carboximetilceluloză de sodiu!
1 din 2 sortimente de aluat congelat conţine conservanţi!
6 din 10 sortimente de aluat congelat conţin acid citric!
3 din 10 sortimente de aluat congelat conţin margarină!
4 din 10 sortimente de aluat congelat conţin arome!
Numai 13% din sortimentele analizate nu conţin aditivi alimentari!
Termenul de valabilitate la aluatul congelat este de 1 an de zile!
Asociaţia Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor, a analizat conţinutul etichetei de la 30 sortimente de aluat congelat comercializate în marile structuri comerciale. Acest studiu face parte din Campania Naţională de Informare şi Educare: ”Tu ştii ce alegi?”.
Prin această campanie, experţii Asociaţiei Pro Consumatori (APC) îşi propun să-i înveţe pe consumatori să înţeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât să facă achiziţii în cunoştinţă de cauză pentru familiile lor.
Plăcinta este recunoscută de toate dicţionarele ca fiind un preparat des întâlnit în părţile locuite de români (fiind considerată fel de mâncare naţional în ţările respective), deşi preparate mai mult sau mai puţin asemănătoare se găsesc în aproape toată lumea.
Aceste dicţionare menţionează că plăcinta presupune esenţial foi de aluat şi o umplutură.
Diferenţele constau în: formă (cele mai multe sunt rotunde sau pătrate ori dreptunchiulare), modul de aşezare a foilor (suprapunere sau rulare; cele rulate se pun în tăvi în şiruri paralele ori în spirală), modul de adăugare a umpluturii (într-un singur strat ori în mai multe straturi) şi altele.
Se consideră că cele mai vechi semne ale folosirii plăcintelor ar fi fost găsite în Egipt (plăcinte rotunde din făină de grâu, orz sau ovăz în care se punea miere, iar mai târziu umplutura s-a făcut cu carne de pui, plăcintele devenind un fel consistent de mâncare). De la egipteni ar fi luat grecii plăcintele lor mici pe care le umpleau cu fructe. De la greci ar fi ajuns la romani, cuvântul românesc plăcintă fiind dezvoltat din cuvântul latinesc placenta.
Plăcinta românească este făcută dintr-o foaie sau din mai multe foi de aluat între care se pune umplutura (brânză sau urdă, carne, fructe rase ori zdrobite, legume tăiate fin, ciocolată etc.). Plăcinta umplută se coace în cuptor sau se prăjeşte în grăsime.
În spaţiul românesc, s-au aşezat temeinic şi preparate din familia plăcintei cu denumiri din spaţiile vecine: ştrudelul (din spaţiul german: plăcintă cu foaie rulată în formă de sul şi cu umpluturi dulci), merdeneaua (din spaţiul oriental: plăcintă cu foi suprapuse şi umplutură din brânză ori din carne), şuberecul (din spaţiul oriental: plăcintă dobrogeană din aluat nedospit, umplută cu brânză ori cu carne, bine condimentată şi prăjită în grăsime). Tot din Orient au fost aduse şi baclavalele şi sarailiile, nişte plăcinte din foi cu umplutură foarte dulce, care şi-au câştigat un loc de frunte în rândul… prăjiturilor.
Mari cantităţi de plăcintă se prepară şi se vând la plăcintării (numite modern patiserii), dar foarte multe persoane îţi prepară plăcinta în bucătăria casei, priceperea în această privinţă fiind considerată o calitate specială a unei gospodine, deşi plăcintari pricepuţi sunt şi între bărbaţi.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experţi ai APC, coordonaţi de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

În ceea ce priveşte prezenţa aditivilor de mai sus în sortimentele de aluat congelat analizate, situaţia se prezintă astfel:
• 60% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin acid citric;
• 50% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin conservanti;
• 40% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin arome;
• 40% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin acid ascorbic;
• 13% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin cisteină;
• 13% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin câte 2 conservanţi;
• 6% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin carboximetilceluloza de sodiu;
• 3% din sortimentele de aluat congelat analizate conţin glicerina.
E200 – acid sorbic este un conservant obținut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reacții alergice la nivelul pielii și tulburări respiratorii. E200 provoacă reacții alergice la nivelul pielii, tulburări respiratorii.
E202 – sorbat de potasiu este un conservant care irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.
E300 – acid ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și formarea calculilor la rinichi.
E304 – palmitat de ascorbil este un antioxidant care poate atacă smalțul dinților.
E322 – lecitina de soia se obține din reziduurile lichide rămase după ce uleiul de soia crud trece printr-un proces de degomare (eliminarea rășinilor și gumelor). Este un deșeu care conține solvenți și pesticide și poate avea o consistență fie gumoasă, fie solidă, ca de plastic. Lecitina se folosește ca emulsificator pentru a preveni separarea apei de grăsimi, dar ajută și la conservarea alimentelor mărindu-le termenul de valabilitate pe raft.
E330 – acid citric este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor și nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.
E412 – guma de guar este o polizaharidă folosită în industria alimentară ca stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Poate provoca greață, flatulență și crampe.
E 415 – gumă de xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.
E422 – glicerol/glicerina sau glicerolul se folosește ca umectant cu rol în păstrarea hidratării aluatului/umpluturii pentru a menține în mod artificial prospețimea acestora. În industria alimentară, E 422este folosit şi ca îndulcitor, conservant şi agent de îngroşare. Glicerina se folosește și în produsele cosmetice (creme de mâini, săpunuri, paste de dinți etc.) Consumul de glicerol sau de alimente ce îl conţin poate produce dureri de cap, ameţeală, balonare, greaţă, sete şi diaree.
E471 – mono și digliceride ale acizilor grași. Aditivii E471 conțin amestecuri de mono- di-esteri de glicerină ai acizilor grași prezenți în uleiuri și grăsimi alimentare. Mai pot conține și mici cantități de acizi grași liberi și glicerină. Aditivul este un emulgator, deci rolul său principal este de a forma și de a stabiliza emulsiile prin scăderea tensiunii superficiale dintre cele două faze lichide nemiscibile.
E920 – cisteină este agent de tratare a făinei, nu se adaugă în făina integrală, iar diabeticii trebuie să evite această substanță pentru că poate interfera cu insulina. Acest aditiv se obține din păr uman, pene de păsări, păr de porc, gheare de păsări, copite și coarne de animale, produse petroliere secundare. Peste 80% din producția mondială de L-cisteină este realizată în China utilizând ca sursă naturală părul.