Revoluţie sau nu, la Mangalia?

Pe fundalul unui haos, creat cu bună ştiinţă de adepţii principiului „la vremuri noi, tot noi !”, în acest neruşinat transfer de putere, în care vechii nomenclaturişti au obţinut privilegiile de bază, CELE ECONOMICE, firimiturile de la marele festin naţional au putut fi aruncate şi celor care, într-adevăr, s-au jertfit pe baricadele din Decembrie 1989.

Cum Proclamaţia de la Timişoara fusese marginalizată, cu acel nevralgic punct referitor la îndepărtarea, pe o perioadă determinată,din funcţiile de stat şi politice, ale privilegiaţilor aflaţi pe listele de plată ale conducătorilor de partid, iată că se deschideau larg băierile „cornului abundenţei”, din care se înfruptaseră cei din aparatul de stat şi politic al P.C.R.

Aşa se face că ruleta carnetelor de revoluţionar a pornit să se învârtă buimacă, beneficiind de ele şi o mulţime de oportunişti.

În Mangalia, prima organizaţie revoluţionară a avut ca preşedinte pe răposatul dl Ilfan Molaomer. În ciuda faptului că asociația număra un nr. respectabil de membri și avea sediu propriu, din păcate demersurile privind oficializarea ei au tot fost întârziate și, ulterior, neglijate total, astfel că, în „Monitorul Oficial”, nu au fost menționate, nici ea, nici numele fondatorului.

Abia în 08 ianuarie 2009, Judecătoria Mangalia se pronunță favorabil, în Dosarul nr. 9 / 254 / 2009, în ceea ce privește solicitarea înființării ASOCIAȚIEI „VICTORIA REVOLUȚIEI DIN DECEMBRIE 1989”-MANGALIA, cu sediul inițial în apartamentul unuia dintre membrii săi, astăzi funcționând, însă într-un spațiu oferit de către Primărie, în Bdul 1 Decembrie 1918, alături de sediul pensionarilor și al PNȚCD Mangalia.

Membrii fondatori, primii trei descinzând din organizația dlui Molaomer, au fost: LEUCE FLORIAN (președinte), LEUCE FLORIAN-SANDU (prim-vicepreședinte), ȘTIUCĂ CORNEL (vicepreședinte), NINU GEORGE (vicepreședinte), NINU EMIL-CORNELIU (secretar geenral). Obiectivele principale ale Asociației au fost legate de asocierea cu alte ONG-uri similare, în scopul „-cinstirii eroilor martiri căzuți în timpul evenimentelor Revoluției din Decembrie 1989; -apărarea și promovarea drepturilor luptătorilor Revoluței, remarcați prin fapte deosebite, a participanților și simpatizanților care au achiesat la ideile de libertate din Decembrie 1989”. Actualmente, după mărturisirea președintelui Florian Leuce, Asociația ar număra peste 100 de membri.

Subliniem, pentru a nu se da naștere la confuzii, CĂ NICIODATĂ VREUN MEMBRU AL ACESTEI NOI FORMAŢIUNI NU A URMĂRIT, LA ÎNFIINŢAREA EI, OBŢINEREA VREUNUI PRIVILEGIU (TEREN, SCUTIRE DE IMPOZITE, FACILITĂŢI LA DESCHIDEREA UNEI AFACERI, SUME LUNARE ETC., ETC.), CEI 3 DEŢINĂTORI AI UNOR ASEMENEA PREVEDERI LEGALE AVÂNDU-LE DEJA DINAINTE, CA FOŞTI MEMBRI AI ORGANIZAŢIEI CONDUSE DE CĂTRE DL MOLAOMER, ÎNSĂ FĂRĂ CA NUMELE LOR SĂ FI FOST PUBLICATE ÎN „MONITORUL OFICIAL” , respectiv nr. 467 bis / 7 iulie 2010, cu posibilitatea preschimbării carnetelor, conform Legii nr. 341 / 2004!

(N.B.: Credem şi acum că o astfel de asociaţie apolitică, în Mangalia, cu membri dezinteresaţi de oportunităţile materiale, pe drept oferite urmaşilor celor decedaţi sau răniţilor în Revoluţie, este, în continuare, necesară, membrii ei, aşadar, urmând a fi călăuziţi doar de SIMPATIA ŞI RECUNOŞTINŢA PENTRU CEI CARE ŞI-AU RISCAT, ÎNTR-ADEVĂR, VIAŢA ÎN SÂNGEROASELE EVENIMENTE ALE IERNII LUI DECEMBRIE 1989 !)

Prin adresele din 27.02.2001și 04.04.2012 ale Subfilialei Mangalia a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” Mangalia, au fost solicitate mai multe date referitoare la „lunga iarnă fierbinte”.

Iniţial, s-a întâmpinat un refuz inexplicabil (nr. 2585 / 26.03.2012), cu trimitere la art. 20 din Legea Arhivelor Naţionale: „documentele care fac parte din fondul arhivistic al României pot fi consultate, la cerere, de către cetăţenii români şi străini, la 30 de ani de la crearea lor. Vă înaintăm în copie xerox filele extrase din dosarul nr. 4 / 1990 „constituire-adeziune (indicaţii, instrucţiuni). Totodată, precizăm că nu deţinem în Arhiva Primăriei tabele cu beneficiari ai subvenţiilor acordate lunar de către stat” şi nici presa referitoare la evenimentele din acea perioadă.”

Ulterior, în urma unornumeroase audienţe, cu insistenţă pe tema accesului la procesele-verbale ale şedinţelor ordinare ale consiliului local, am primit, în sfârşit, o dată cu instaurarea noului primar, Radu Cristian(căruia îi mulţumim, pe această cale), copii de pe aceste acte, în lunile octombrie și noiembrie 2012.

Astfel, în hotărârile Consiliului Local, cu nr. 72 din 24.05.2002, nr. 122 / 23.08.2002, nr. 35 din 27.02.2004 şi nr. 299 din 29.12.2007, a fost decisă atribuirea „în proprietate, urmaşilor eroilor-martiri, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria revoluţiei din Decembrie 1989 a unei suprafeţe de 500 mp teren agricol în intravilan” unui număr de 76 de revoluţionari (!), din care 51 în şedinţa din 24.05.2002, 14 în cea din 23.08.2002, 10 în cea din 27.02.2004, 1 în cea din 29.12.2007.

Prin adresa 42.762 / 25.10.2012, ni s-a maifăcut, totodată, şi o altă precizare utilă: “… nu s-au depus la arhiva instituţiei noastrea cte care să dovedească dacă s-a acordat vreun drept celor trei martiri nominalizaţi în cererea dv. ”(N.N.: m.m. Dumitru Stan, cpt. rg. III Ion Șercăianu și plt. major Vasile Prisecariu.)

Apreciem că, la nivel naţional, pornind de la astfel de cazuri, care nu sunt deloc singulare, transparenţa are de suferit. Desigur că “Legea arhivelor” nu este de competenţa noastră să poată fi judecată în aspectele ei, legiuitorul având motivaţia şi modelele ad-hoc, la nivel internaţional. Dar să fie tras vălul uitării şi al marginalizării pe aspecte ţinând de adevărul istoric, după bunul plac al unor funcţionari din primării, este un act de fraudare a dreptului cetăţenesc la o justă şi promptă informaţie !

NU AR FI LIPSIT DE INTERES DACĂ FIECARE LOCALITATE ÎN CARE AU EXISTAT REVOLUŢIONARI SĂ FACĂ MAI MULT ÎN SENSUL MEDIATIZĂRII ACESTORA !

Iată că, deţinând numele revoluţionarilor răsplătiţi cu cele 76 de loturi (!), le facem noi cunoscute cititorilor dornici de această informație, pe această cale.

Ei sunt, în ordinea hotărârilor Consiliului Local, următorii:

I.HOTĂRÂREA NR. 72 DIN 24.05.2002: 1.Petrachi Culai, 2.Sprînceană Romeo, 3.Bulanga Ovidiu, 4.Rizea Mitică, 5.Petrişor Adrian, 6.Badea Aurel, 7.Caminschi Ichim, 8.Leuce Florian-Sandu, 9.Negrea Ioan, 10.Drăgan Vasile, 11.Danţuş Veronel, 12.Curt Marius, 13.Săvescu Nicu, 14.Dobre Aurel, 15.Turtoi Mandache, 16.Blaj Dorel, 17.Muslin Sinan, 18.Taraş Zina, 19.Ţurcanu Ion, 20.Călăraşu Ion, 21.Ciupercă Gabriel-Savin, 22.Focşa Teodor, 23. Molaomer K. Daniel, 24.Pascale Victor, 25.Molaomer R. Adrian, 26.Alexandru Ilie, 27.Dop Oprea, 28.Omer Aidân, 29.Agi Emin-Einuz, 30.Boancă Ioan, 31. Constantin Adam, 32.Neagu Dan, 33.Galeri Serafim, 34.Ciolacu Mircea, 35.Dobre Ionuţ-Bogdan, 36.Popescu Viorica, 37.Ioviţă Nelu-Iulian, 38.Osman Ficret, 39.Cioată Nicolae, 40.Păduraru Petru, 41.Chiper Voicu, 42.Onofrei Ramona-Daniella, 43.Pândiche Vanghelie, 44.Curt Maria, 45.Molaomer Irfan, 46.Ivănel Mircea, 47.Borbel Marian, 48.Leuce Florian, 49.Luca Gelu, 50.Membulat Rişat, 51.Luca Lucian.

II.HOTĂRÂREA NR. 122 DIN 23.08.2002: 52.Olteanu Nicu, 53.Hîncu Marian, 54.Olteanu Constantin, 55.Iaia Ferodin, 56.Secrieru Mihai, 57.Moise Ştefan, 58.Cîrciumaru Marin, 59.Cristea Marius, 60.Băzăvan Nicolae, 61.Ţiripan Nicu, 62.Manea Constantin, 63.Şerbănescu Gheorghe, 64.Anton Marcel, 65.Tănase Leonard-Florin.

III.HOTĂRÂREA NR. 35 DIN 27.02.2004: 66.Puşcaşu Veronica, 67.Alniţei Nicolae, 68.Munteanu Niculai, 69.Teslariu Constantin, 70.Vasilca Nicu-Marius, 71.Controloru Neculai, 72.Scarlat Liviu, 73.Miu Iulian, 74.Goleanu Maria, 75.Vasile Viorel.

IV.HOTĂRÂREA NR. 299 DIN 29.12.2007: 76.Iliev Petre.

N.B.: O încercare de rememorare a acestor clipe a fost făcută, prin apariția, la sfârșitul anului 2013, pe 20 decembrie, a unei lucrări („Revoluția din Decembrie 1989. Valoarea libertății”) ce cuprindea amintiri și impresii despre Revoluția din Decembrie 1989, carte coordonată de către dniil drd comandor (r) O. Mihalache și cercetător muzeograf dr. S.M.Colesniuc .

∆ ∆ ∆

Încheiem, aici, periplul nostru prin hățișurile de nelimpezit ale Evenimentelor din Decembrie 1989, cu gustul amar al constatării că imaginea Revoluției a avut de suferit, cu sau fără voia celor care au participat la un mare act istoric.

Fără evenimente care să necesite lupte de stradă, ci doar un transfer pașnic de putere (a se revedea, în acest sens, declarațiile funcționarilor din fostul Consiliu Popular, existente în finalul cărții „Mangalia în paginile vremii” de Aurelia și Ștefan Lăpușan, ed. „Dobrogea”, Constanța, 2007, cap. XII, pag. 175 și 178), orașul Mangalia a cunoscut efectul unor manipulări profesioniste din partea unui segment substanțial al vechilor structuri de putere, în care, din păcate, armata a căzut. Era, de altfel, singura care se putea opune, pe fundalul unor „ore astrale” ale Timișoarei și ale baricadei din Bucureștiul nopții de 21 spre 22 decembrie, în care mulți dintre conducătorii ei ajunseseră să o compromită suficient de mult, dar nu definitv, pentru a-și apăra privilegiile funcțiilor deținute.

Să nu uităm că tentația unor privilegii postrevoluționare ale unor pseudorevoluționari a fost și ea destul de mare, lucru reflectat de mass-media, în cărți, articole și emisiuni cu titluri semnificative, pe bloguri personale sau, într-un număr ce pare infinit, al opiniilor celor care își descarcă deziluziile despre ce a fost și ce trebuia să fie REVOLUȚIA ROMÂNĂ !

Toată stima, prețuirea și recunoștința noastră, însă, pentru cei care au pierit, nevinovați, într-o baie de sânge (provocată, mai mult sau mai puțin voluntar), ca și pentru urmașii acestor martiri sau pentru răniții din Revoluție !

Se cuvine, totdată, a fi apreciați și cei care au refuzat tentația obținerii carnetului de revoluționar, așa cum au făcut-o mulți, numai și numai pentru a profita, în vreun fel, de trocul unor politicieni și guvernanți, ce s-au înfruptat masiv din ospățul gratuit, oferit, într-un mod jenant, categoriei de așa-ziși „remarcați în timpul evenimentelor”.

un articol de E. C. Ninu