Aducerea investitorilor străini la Mangalia, o himeră, îngenuncherea agenților economici locali, o realitate alarmantă!
2012. Început plin de speranță, avânt, nerăbdare și dorință de schimbare după un mandat presărat cu scandaluri (dizolvarea Consiliului Local, ședințe cu scântei, printre altele), delăsare (proiecte abandontate) și plătit polițe (amenzi, amenințări) model Tusac. Printre cei mai interesați de relansare și căpătare a unei doze vitale de Oxigen s-au aflat agenții economici locali, dar și cei din alte zone care sperau să pună bazele unor afaceri în sudul litoralului.
Tocmai de aceea, toate speranțele agenților economici au fost puse în brațele noii administrații, înfiripate în 2012, care s-a grăbit să le promită sprijin și liniște.
În acest sens, au fost organizate mai multe întâlniri cu oamenii de afaceri din oraș, cu investitorii din turism, s-au creat regulamente cu măsuri și sancțiuni stricte pentru cei care ar fi încercat să acționeze în defavoarea stațiunilor de interes național care aveau și încă au nevoie de reabilitare și șlefuire.
Optimismul plutea în aer, proiectele de modernizare a orașului și zonelor turistice erau așteptate cu nerăbdare, la fel realizarea unei agende de evenimente cultural-artistice menite să atragă un număr cât mai mare de turiști. De asemenea, se spera că activitățile de agrement, de creare a unor posibilități de destindere, altele decât plimbările pe faleză, băile de soare și spectacolele cu manele, vor apărea și vor fi promovate insistent.
Au urmat inspecțiile prin stațiuni, la care au participat edilul, unii consilieri locali, dar și o armată de funcționari publici care aveau misiunea de a nota problemele găsite pe teren, cu scopul logic de a fi rezolvate. Agendele funcționarilor s-au umplut, numai că, încet-încet, timpul a trecut, iar neregulile și necesitățile consemnate au rămas pe hârtie.
Visul ieșirii din impas părea și mai aproape de concretizare o dată cu venirea la Primăria Mangalia a unor funcționari și investitori din Israel, Cipru și Turcia. Mai mult, primarul ne-a dat asigurări că vor fi deschise făbricuțe la Mangalia, că vor fi create locuri de muncă, și că cei mai interesați sunt afaceriștii din orașul Karmiel. Potrivit declarației edilului, orașul Karmiel (Israel) ”are 50.000 de locuitori și 110 fabrici funcționale, iar în curând înfrățirea cu Mangalia va conduce la deschiderea unor microîntreprinderi în sudul litoralului”.
Timpul a trecut, dar nu și-a făcut apariția nicio fabrică, nu s-a creat niciun loc de muncă și n-a existat nicio preocupare pentru relansarea turismului din sudul litoralului.
Firmele mici, ”ajutate” să-și închidă porțile
Dimpotrivă, declinul s-a instalat cu repeziciune, astfel că în toate sezoanele estivale care au trecut le-am oferit turiștilor trotuare denivelate, buruieni cât hotelurile, șantiere în lucru inestetice și zgomotoase, praf în cantități industriale, evenimente artistice slabe sau neanunțate din timp, motiv pentru care au reunit un număr infim de spectatori.
Deoarece investesc în turismul din stațiuni, creează locuri de muncă, fie și temporar, hotelierii au semnalat, în fiecare an, primarului Mangaliei lipsa infrastructurii, prezența spațiilor verzi neîngrijite, iluminatului public precar, numai că în loc să primească înțelegere și sprijin, s-au trezit cu un potop de critici și acuze. Mai mult decât atât, agenții economici s-au trezit amendați, li s-au impus taxe mari și li s-au împărțit tot felul de avertismente.
La ședința de bilanț a sezonului estival 2015, discuțiile în contradictoriu dintre întreprinzători și autorități au atins apogeul. Deși venit în calitate de invitat al Bursei de Turism, edilul Cristian Radu a prezentat, cum altfel, decât pe un ton răstit, o situaţie a hotelurilor din staţiuni, dar şi a gradului de încasare a taxelor şi impozitelor de la agenţii economici. Agenții economici au fost apostrofați că nu-și plătesc datoriile, iar în privința problemelor semnalate s-a spus, senin, că Primăria nu le poate rezolva pe toate!
În replică, reprezentanții Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR)
Mohamad Murad, președinte, Nicolae Bucovală, prim-preşedinte, Nicu Moroianu şi Virgil Stancu, vicepreşedinţi, i-au reamintit, ferm, edilului lipsa de implicare în revigorarea stațiunilor unde investesc milioane de euro pentru turismul din zonă, dar și promisiunile neîndeplinite care le-au fost împărțite cu generozitate în fiecare an.
Discuții aprinse între aceiași protagoniști au avut loc și la o recentă ședință a Consiliului Local, când, regretabil, investitorii au rămas tot cu revolta, dovadă că și acest sezon 2016 va sta sub semnul indiferenței autorităților.
Și mai grav, deși cerute de către investitori, situația banilor încasați din taxele speciale ( de liniște, promovare și cea verde), cât și situația privind modul în care aceștia au fost utilizați pentru stațiuni, nu au fost niciodată prezentate de către primar. Și întâmplarea face, că sumele încasate nu au fost deloc mici, numai că s-a preferat ca stațiunile să poarte în continuare haina ponosită a nepăsării.
Mai mult decât atât, taxele mari, amenzile usturătoare și lipsa infrastructurii au dus la închiderea multor societăți mici care asigurau traiul a sute de familii.
Este halucinantă strategia de sufocare a firmele din Mangalia, care contribuie, atât cât pot, la salvarea de la colaps a economiei municipiului, în condițiile în care numărul șomerilor este în creștere, posibilitățile de găsire a unui loc de muncă sunt aproape nule, iar șansa deschiderii unor făbricuțe este irealizabilă, în acest context de respingere a oricărui sprijin din partea autorităţilor locale.
Însă în timp ce firmele din Mangalia fie trag targa pe uscat, fie s-au ales cu punga pe cap, cele cu sedii în alte zone din județ sau din țară au obținut, și încă obțin, tot ajutorul necesar pentru a prospera.
Și atunci, nu putem să nu ne întrebăm de ce atâta dispreț la adresa acestui oraș, de ce atâta sfidare, de ce atâta răutate?! Și mai uluitoare este aparenta grijă față de urbe, concretizată prin dorința de a o mai conduce și în următorii ani, cu toate că timpul a demonstrat că cele care au dominat au fost blocajul, amenințarea, sancționarea și invocarea trecutului.