Transparență… opacă. Cheltuirea banului public, un secret bine păzit de primarul Radu

După o activitate destul de îndelungată la Garda Financiară, care avea ca obiecte de activitate verificarea și sancționarea agenților economici care făceau greșeli, în care timp de 7 ani a deținut funcția supremă, este, oarecum, firesc să ai o atitudine severă, dură, lipsită de compasiune. Venit în 2012 la Primăria Mangalia, edilul Cristian Radu nu a vrut să renunțe la aceste comportamente, nedorind să înțeleagă și să învețe că administrația publică nu înseamnă controale, amenzi, intimidare, ci compasiune, diplomație, inițiativă constructivă și mult calm.

În cei 4 ani de mandat, edilul s-a purtat cu cetățenii, consilierii locali, agenții economici, dar și reprezentanții instituțiilor publice ca și cum ar fi într-o continuă campanie de urmărire, verificare, amendare și apostrofare. Mai mult decât atât, pe durata întregului mandat a păstrat cu îndârjire doar pentru domnia sa și echipa din dotare secretul cheltuirii banului public și gestionării fondurilor europene.

Deși s-a lăudat în campania 2012 că va fi transparent, a demonstrat după ce s-a văzut pe scaunul de primar, că poate duce discreția până la paroxism.

În cei patru ani de mandat, primarul nu a organizat nicio conferință de presă și nici nu a furnizat jurnaliștilor multe dintre informațiile solicitate. În plus, deși potrivit legii reprezintă Executivul, a refuzat să recunoască autoritatea Consiliului Local, structură deliberativă. Prin urmare, a refuzat să pună la dispoziția consilierilor locali date despre contractele încheiate, pentru care s-au cheltuit sume mari din bugetul local, despre execuția bugetară, despre destinația pe care au avut-o banii proveniți din încasarea taxelor speciale.

În schimb, nu a ezitat să sară la gâtul consilierilor, să-i învinovățească pentru orice, să-i jignească, amenințe și chiar șantajeze public în timpul ședințelor filmate cu scoaterea unor dosare despre investițiile sau achizițiile acestora dacă nu îi sunt votate proiectele!

Decizii haotice, costuri uriașe, rezultate (0) zero!

Să recapitulăm ce nu a dorit, printre altele, primarul Radu ca cetățenii Mangaliei să afle, pe modelul: alesul nostru, stăpânul nostru:

– Ce valoare au avut onorariile avocaților care au reprezentat Primăria Mangalia în mai multe litigii? Deși Primăria are destui juriști, s-au preferat serviciile unei case de avocatură, ale cărei onorarii nu au fost deloc ieftine. Consilierii locali au solicitat primarului situația exactă a contractelor, însă nu s-au ales decât cu jigniri și acuzații aberante. Sursele noastre ne-au spus că valoarea tuturor contractelor ar fi de 1,7 milioane de euro, bani alocați de la bugetul local!

Cel mai răsunător este procesul pierdut la prima instanţă cu Primăria Limanu, pentru stabilirea graniței, care ne-ar fi costat, pe noi, cetățenii, 1. 290 000 de lei (250874/2014 DOS 9286/118/2013 Grăniţuire Limanu), asta în timp ce primarul din Limanu și-a plătit avocații cu mai puțin de 30.000 de lei! Un alt exemplu, dosarul pentru stabilirea graniţei cu 23 August, 250866/2014 DOS 1604/118/2014 a cărui valoare s-ar fi ridicat la 900 000 de lei.

– De ce a fost nevoie să fie schimbate de mai multe ori programele de calculator pentru Serviciul Taxe și Impozite din cadrul Primăriei Mangalia? Cât au costat acestea și care a fost utilitatea lor, în condițiile în care mii de cetățeni și agenți economici bun-platnici s-au trezit victime ale erorilor de calculator care i-au scos restanțieri?! Culmea este că Primăria nu și-a recunoscut nicio secundă vina, dimpotrivă tot oamenii au fost nevoiți să dovedească că nu au datorii, cu chitanțe vechi și de 3 ani! Cei care nu au găsit chitanțele, au plătit aceleași taxe, impozite ori amenzi de 2 ori!

– Câți bani s-au strâns din taxele speciale de promovare turistică, verde și de liniște și cum au fost folosiți pentru turismul din sudul litoralului, aflat, în prezent,  în colaps?

– De ce a fost nevoie ca numărul de angajați din Primărie, să fie mărit exagerat, măsură ce a presupus, evident, cheltuieli mai mari cu salariile?

– Cât au costat săpăturile făcute în cadrul proiectului abandonat, în prezent, ”Istorie la malul mării” ce avea în vedere conservarea și punerea în valoare a Cetății Callatis?

– De ce a fost începută cu întârziere reabilitarea Aleii Teilor, proiect în cazul căruia termenul a expirat de 2 ori, iar, în prezent, se derulează cu pași de melc din banul public, stuație pe care edilul nu a recunoscut-o niciodată, nici chiar în intervențiile televizate?

– De ce a fost început tot cu întârziere proiectul de amenajare a Parcului Ever Gren, care trebuia finalizat la sfârșitul anului trecut, pentru care s-a pierdut finanțarea europeană și care se face remarcat prin mult beton și o calitate a lucrărilor slabă?

–    De ce nu au fost acordate bursele sociale și de merit elevilor, cu toate că sumele necesare au fost alocate de Consiliul Local toamna trecută?

Având în vedere atitudinea sfidătoare a conducătorului urbei, cetățenii pot profita de puterea pe care o au o dată la 4 ani, și îi pot răsplăti sau sancționa prestația avută pe parcursul acestui mandat, după cum consideră.

Așa cum am mai precizat, Mangalia poate, vrea, cere, dar dacă va primi ceea ce își dorește, ar trebui să vină din partea cetățenilor săi neimplicați politic, nu din partea celor care vânează un interes personal, de moment, care, poate, nici nu va fi obținut, și nici din partea celor care o uită atât de rapid după alegeri. Cum spunea cineva, orice promisiune făcută în campanie, se transformă în minciună după alegeri.

Poate dacă ar realiza câtă putere stă într-un vot, oamenii ar fi mai hotărâți să-l ofere nu lor, pentru un cadou sau favoare, ci Mangaliei, care merită și așteaptă o înnoire și o ieșire din umbră.