Silvana Cojocăraşu: „Politica şi religia sunt două subiecte pe care un poet nu ar trebui să le abordeze!”

Recent, publicaţia italiană, „Napoli Cultural Classic”, patronată de asociaţia cu acelaşi nume, a publicat un amplu interviu cu Silvana Cojocăraşu, care a lansat, în ultimii ani, volumele de versuri „Cantabis” şi „Coup de Coeur”.
Aceeaşi asociaţie, i-a răsplătit Silvanei efortul literar, născut din pasiune şi întreţinut de talent, cu câteva premii importante.
Astfel, la data de 25 mai 2019, la Napoli, a avut loc ceremonia de premiere a câştigătorilor Premiului Literar Internaţional „Napoli Cultural Classic”, ediţia a XIV-a, 2019. Premiul se acordă pe mai multe secţiuni – poezie, naraţiune, monolog teatral, fiind deschis participării internaţionale. Juriul pentru desemnarea operelor finaliste a fost alcătuit din personalităţi ale artei şi culturii contemporane din Italia, scriitori, artişti şi universitari: Nicola De Matteo, Yuleisy Cruz Lescano, Regina Resta, Gabriella Valera, Pino Scaccia, Ilio Leonio. Directorul artistic a fost poeta Assunta Spedicato.
Preşedintele juriului şi evaluatorul final al operelor a fost dr. Giuseppe Laterza, preşedintele Editurii Laterza, una dintre cele mai prestigioase din Italia, cu o tradiţie de peste 100 de ani.

Silvanei i-au fost acordate, în mai, două distincţii, Premiul al II-lea pentru poezie, din partea Asociaţiei „Napoli Cultural Classic”, pentru selecţia de poeme „L’Altra riva” („Celălalt ţărm”), ce vor face parte, în varianta în limba română, dintr-un viitor volum, aflat în lucru în ţară, şi, poate cel mai important, „Premiul pentru Poezie” al Editurii Laterza, înmânat de preşedintele
Giuseppe Laterza, constând în editarea unui volum de poezii în limba italiană.

Iniţiatorii acestui eveniment cultural nu s-au oprit aici, astfel că i-au cerut Silvanei să le acorde un interviu în care le-a vorbit despre poezie, dar nu numai.
Iată, un fragment din acest dialog captivant destinat pasiunii Silvanei pentru cuvinte, versuri, scris, cultură, în general: “Poezia nu are epoci. Este sau nu este, precum sentimentele. Poezia este pentru totdeauna, pentru eternitate. Văzută astfel, ca sens invizibil al universului care ne înconjoară, este acea legătură subtilă care ne uneşte de pământ, de natură, de animale (ca fiinţe care au nevoie de noi), de ceilalţi semeni, ne apropie.
Noi, cei care scriem, trăim într-un timp istoric, cu anumite valori, suntem vocea timpului nostru istoric. O voce autentică şi curajoasă, care nu trebuie să placă cu orice preţ sau să fie în tendinţe, aşa cum se întâmplă deseori. După părerea mea, sunt două subiectele pe care un poet nu trebuie să le abordeze direct: politica şi religia. Poate face mai mult, prin scrisul său. Poetul, precum rolul pe care îl interpretează un actor, are această forţă: cuvântul, care prin simboluri, metafore, prin sarcasm, ironie, auto-ironie, prin transferul semnificaţiilor, ne poate pune în faţa unei oglinzi. Cuvântul este o armă subtilă, care rămâne şi ne face să ne gândim. Ce înseamnă, în fond, o poezie? Câteva rânduri pe o pagină albă. Adevărul său, povestea, semnificaţia sa profundă stă în albul acestei pagini, pe care fiecare o rescrie în felul său. Este o carte, o lume întreagă într-o singură pagină.”