Adancurile Marii Negre, descoperite alaturi de scafandri profesionisti

Au, fiecare, cel puţin 6.000 de ore de scufundări – „norma“ ar fi de 300-400 pe an, dar de cele mai multe ori au depăşit acest timp. Liderul lor în ale scufundărilor, George Lipoveanu, are numai puţin de 7.200 de ore, realizate în cei 30 de ani de activitate în marină. Acum, în micul golf din staţiunea Jupiter, cel mai „tare“ scufundător al zonei şi unul dintre cei mai buni salvamari de pe litoral, îi învaţă pe alţii cum să pătrundă tainele adâncurilor Mării Negre.

La noi, în sudul litoralului, apa mării este ceva mai agitată decât în alte zone, iar până acum ceva timp era şi una dintre cele mai poluate. Pescarii îşi amintesc cum, în larg fiind, vedeau petrolierele cum sunt spălate la numai doi kilometri distanţă de malul unde turiştii făceau baie. Acum însă, lucrurile se îndreaptă către bine: „S-au schimbat şi curenţii marini, dar nici poluarea de dinainte de ’90 nu prea mai e. Acum fundul apei e limpede, poţi vedea specii de peşti cum nu au mai fost pe la noi sau alţii care au dispărut ani de zile şi care acum revin către mal. Acum 20 de ani, când ieşeam din apă costumul era plin de ulei şi petrol, de la navele care deversau în mare reziduurile. Acum am reuşit ca, la câteva zeci de metri de ţărm, să văd o pisică de mare“, ne povesteşte George Lipoveanu.

Mai mult, la ultima vizită a turiştilor în largul Jupiterului, aceştia au reuşit să vadă şi rândunele de mare, specie pe care pescarii bătrâni nu au mai zărit-o de 30 de ani şi care aduce foarte mult cu păunii, prin coloritul viu al solzilor. În plus, aici, puteţi admira şi una dintre puţinele plante marine carnivore, ce se dezvoltă de minune într-un mediu mai puţin prietenos: cel sulfuros. Cystoseira, căci despre ea este vorba, este deosebit de rară la Marea Neagră, cel mai bine dezvoltându-se travers de Cap Aurora până la Mangalia, în zona Hotelului „Paradiso“, zona fiind una deosebit de bogată în sulf.

George Lipoveanu este convins chiar că ar face „valuri“ dacă ar duce la laborator probe de apă de mare din sudul litoralului, de la 5 şi până la 50 de metri. Dacă ar fi comparate rezultatele acestora cu cele de acum 30 de ani el e mai mult ca sigur că cercetătorii nu ar mai lansa zvonuri de poluare maximă la Marea Neagră românească.

Scufundări de agrement şi nu “scuba diving“

La Jupiter nu se face, în adevăratul sens al cuvântului, “scuba diving“. „Când vorbeşti de scuba diving spui o pereche de labe de înnot şi o mască cu o ţeavă de respirat, în timp ce “diver“-ul dă din picioruşe la doi metri adâncime. Scufundarea de agrement este cu totul altceva, nu se compară, firesc, nici cu scufundările profesionale, dar nici cu bălăceala “scuba“. Turistul care vine la mine pentru a face scufundări este echipat cu tot ce îi trebuie: costum de neopren, destul de subţire pentru perioada aceasta a anului, butelii de oxigen şi aparat de respirat. În plus, este iniţiat de către instructori de la noi, scufundători profesionişti cu brevete internaţionale, în „Dicţionarul de scufundare“, adică i se explică ce e beţia adâncurilor, codurile de semnalizare, întreg alfabetul scufundării“, povesteşte George Lipoveanu.

Ce găsesc în adâncuri cei ce se încumetă să facă o vizită zeului Poseidon? În afara speciilor de peşti, nu de puţine ori marea a scos la iveală şi comori lucrate de mâna omului. Scufundătorii lui Lipoveanu au descoperit ancore genoveze, dar şi romane, vechi de 2.000 de ani. Una dintre acesteaâ este din plumb şi are numai puţin de 600 de kilograme, pentru aducerea sa la ţărm fiind necesară forţa a douăzeci de bărbaţi. Tot în zona Mangaliei aveţi posibilitatea să admiraţi zidul Cetăţii Callatis, aflat la câteva sute de metri distanţă de ţărm, asta după ce deveniţi ceva mai iniţiaţi în tainele scufundărilor.