Trecem la ora de iarnă!
În noaptea de sâmbătă spre duminică trecem la ora de iarnă. Ora de iarnă este ora oficiala a oricarui stat de pe glob, ora de vara fiind cea vinovata pentru “dereglarea” ceasurilor, e drept, pentru un scop nobil, acela de a economisi energia electrica necesara pentru iluminatul public si privat prin folosirea eficienta a luminii Soarelui pentru activitatile curente. Astfel, cand trecem la ora de iarna revenim practic la ora oficiala. Asadar, trecerea la ora de iarna 2014 se face in noaptea dintre 25 si 26 octombrie 2014, schimbarea orei facandu-se astfel incat ora 4:00 a diminetii de 26 octombrie 2013 devine ora 3:00, acea ora repetandu-se iar ziua avand 25 de ore.
In fiecare primavara, mai precis in ultima noapte de sambata spre duminica a lunii martie, trecem la ora de vara. In acest fel, se foloseste lumina naturala pentru o perioada ceva mai lunga de timp, pe parcursul unei zile. In schimb, odata cu instalarea toamnei, in ultima noapte de sambata spre duminica a lunii octombrie, se revine la ora normala.
In tara noastra, acest sistem a fost instaurat in 1932. Pe atunci, ora se schimba in prima duminica a lunii aprilie respectiv in prima duminica a lunii octombrie. Aceasta practica a ramas valabila pana in 1943, cand legea trecerii la ora de vara nu a fost in vigoare. De abia dupa 36 de ani, in 1979, s-a revenit la acest procedeu.
ORA DE IARNĂ şi de vară, regulă din ’97
La 27 mai 1979, ceasul a fost dat, din nou, înainte. Din 1980 până în 1983, s-a revenit la regula primei duminici din aprilie. Din 1984, anul în care ţara noastră reuşea cea mai bună prezenţă olimpică din istoria participărilor, ceasul era dat înainte în dimineaţa ultimei duminici din martie.
Singura diferenţă faţă de situaţia din prezent este că, în intervalul ’84-’86, ora 00 devenea ora 01. Din 1997, în ultima duminică din martie, ora 03 devenea ora 04.
ORA DE IARNĂ a romanilor
În lume, prima propunere a introducerii orei de vară (ora de iarnă corespunde timpului normal, cea de vară este o adaptare la condiţiile de lumină) a aparţinut unui britanic. Se întâmpla în 1907, când constructorul William Willet arăta avantajele acestei schimbări. Numeroase state ale lumii nu au stat mult pe gânduri, aşa cum s-a întâmplat cu noi.
Totuşi, ar trebui să ne întoarcem puţin până în vremea romanilor. Atunci, era folosit ceasul cu apă, care avea scale diferite pentru fiecare dintre lunile anului. La solstiţiul de iarnă, „hora tertia” dura doar 44 de minute, în timp ce la solstiţiul de vară, ea dura mult mai mult – 75 de minute.
