Un vot cât 4 ani, un cetățean, cât 4 primari!

Parcurgem, lent, o campanie atât de silențioasă, că te ia somnul. Candidații, 7 la număr, abia și-au făcut apariția pe panourile de afișaj amplasate, răzleț, prin câteva zone ale orașului. La starea aceasta de toropeală, vecină cu anestezia, contribuie și noile reguli ale campaniei 2016 pe cât de stricte, pe atât de aberante pe alocuri. Însemnele partidelor nu trebuie expuse, bannerele și mesh-urile sunt istorie, caravanele cu membri și susținători, interzise.

Învățați să primească ceva, măcar în campanie, cetățenii își pot lua adio de la găleți, alimente, pelerine, cizme din cauciuc, chiar și de la banalele brichete, pixuri, umbrele și căni. De asemenea, nu pot fi utilizate în campanie steagurile, ecranele, panourile publicitare fixe sau mobile, publicitatea luminoasă, nici cea pe vehicule, vehiculele inscripționate cu sloganuri de campanie, cele care difuzează materiale audio și nici spectacolele, serbările sau focurile.

Vechea practică de distrugere a afișelor contracandidaților a rămas însă, numai că, vigilenți, membrii echipelor de campanie le înlocuiesc cu altele nou-nouțe.

Ce mai poate fi observat dintr-o privire este lipsa de inspirație în alegerea sloganurilor. Astfel, candidații și sfătuitorii din dotare nu s-au concentrat prea mult în a-și atrage electoratul cu acel ceva care să sclipească, apelându-se la tipare comune. Nici programele electorale nu îți iau piuitul, ci, în unele cazuri, provoacă amuzament. Fie sunt stufoase și plicticoase, fie sunt miniaturale, cu propuneri lipsite de precizie și claritate, fie repetă teme abordate anii trecuți. Tocmai de aceea, cea care iese în evidență este starea de apatie ce i-a cuprins, culmea, nu pe cetățeni, ci pe candidați care, deși aflați în campanie, nu emană energie, implicare, ci oboseală și plictiseală cu toate că preluarea acestui municipiu atrage mai ceva ca mierea.

Mangalia s-a schimbat, la fel și oamenii care au devenit mai interesați de ceea ce îi înconjoară, de lipsuri, de priorități, de nevoia de avansare a locului în care stau. Tocmai de aceea, ar fi sănătos pentru destinul urbei ca votul, tradus în puterea deținută, o dată la 4 ani, de populație, să nu mai fie irosit sau vândut contra unui stimulent mai mare sau neînsemnat. Tocmai această toropeală a candidaților îi poate trezi pe cetățenii indiferenți.

Puterea unui vot durează 4 ani, astfel că trebuie dat cu înțelepciune, după o analiză bine făcută, dar simplă în același timp. Este suficient ca cetățeanul să se întrebe ce anume își dorește, ce anume îi lipsește și ce vrea să-i ofere orașul în care locuiește. Ingnoranța costă, iar consecințele sunt de durată, 4 ani, nu 4 zile!

Cetățeanul ar putea conștientiza că un vot înseamnă un verdict nu doar pentru el, ci și pentru cei din jur. Cum rar i se oferă ocazia să dețină puterea, nu ar fi rău să o utilizeze în beneficiul colectiv, să înțeleagă că de data aceasta nu mai este vorba despre un moft individual, ci de mult mai mult. Ar fi fost mai ușor dacă mandatul avea o durată de 2 ani, astfel că o eventuală opțiune nefericită ar fi avut trai scurt, numai că fiind vorba despre 4 ani, sentința unei alegeri pripite poate fi greu de suportat.

Firește, zvonuri despre atenții, aranjamente, colaborări între candidați, candidați formali, cooperări de ocazie, există la tot pasul, că doar toată lumea vorbește despre vreme, vremuri și politică, numai că, de data aceasta, cetățenii ar trebui să-și audă doar propriul gând, dar nu la modul egoist, ci să privească în ansamblu.

Mangalia merită atenția și ajutorul cetățenilor, mai mult decât meniul apetisant, dar fără gust al candidaților.

Mangalia poate, vrea, cere, dar dacă va primi ceea ce își dorește, ar trebui să vină din partea cetățenilor săi neimplicați politic, nu din partea celor care vânează un interes personal, de moment, care, poate, nici nu va fi obținut, și nici din partea celor care o uită atât de rapid după alegeri. Cum spunea cineva, orice promisiune făcută în campanie, se transformă în minciună după alegeri.

Poate dacă ar realiza câtă putere stă într-un vot, oamenii ar fi mai hotărâți să-l ofere nu lor, pentru un cadou sau favoare, ci Mangaliei, care merită și așteaptă o înnoire și o ieșire din umbră.